Tâlharul de pe cruce şi „Evanghelia veşnică”

În Apocalipsa 14:6, „Evanghelia veşnică” este vestită în toată lumea. Ea este un mesaj de speranţă pentru locuitorii unei lumi care, în sine, nu oferă absolut nicio speranţă.

Apocalipsa 14:6
Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.

3. Cum ilustrează relatarea din Luca 23:32-43 schimbările pe care le produce „Evanghelia veşnică” în viaţa păcătoşilor?

Luca 23:32-43
32. Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.
33. Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga.
34. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
35. Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
36. Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet
37. şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”
38. Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul iudeilor.”
39. Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!”
40. Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?
41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” 42. Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”
43. Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Într-un comentariu despre tâlharul de pe cruce, Ellen G. White arată că el, deşi nu era un criminal împietrit, căutase „să-şi înăbuşe convingerile” despre Isus şi „se cufundase din ce în ce mai adânc în păcat, până când a fost arestat, judecat ca un criminal şi condamnat să moară pe cruce” (Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 650).

Şi ce s-a întâmplat mai departe cu el? În timp ce atârna pe cruce, a început să înţeleagă cine era Isus şi I-a zis: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” (Luca 23:42).

Cum i-a răspuns Isus? L-a apostrofat cumva: Prietene, aş vrea să te ajut, dar n-ar fi trebuit să-ţi înăbuşi convingerile şi să te cufunzi din ce în ce mai adânc în păcat? Sau a repetat ce spusese în una dintre predicile Sale: „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 5:20)? A început cumva să-i înşire toate fărădelegile pe care le săvârşise?

Nu! Şi-a întors privirea către acest nelegiuit, acest tâlhar cu un caracter rău, care nu avea nimic de oferit în ce priveşte neprihănirea şi care mai devreme Îl blestemase (Matei 27:44). A văzut în el un om nou şi, în esenţă, i-a spus: Eu îţi spun acum, îţi dau acum asigurarea că păcatul tău, nelegiuirile tale, greşelile tale sunt iertate şi că „vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43).

Aceasta este „Evanghelia veşnică”, temelia primei solii îngereşti. Fără ea, toate celelalte învăţături ale noastre despre Lege, Sabat sau starea morţilor îşi pierd valoarea. La ce ar mai fi bune dacă le-ar lipsi tocmai „miezul”?

Ce încurajare găseşti în această relatare?