Închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul!

7. Care sunt temele principale ale primei solii îngereşti şi ce legătură există între ele?

Apocalipsa 14:6,7
Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

Împreună cu Evanghelia, cu chemarea de a da mărturie lumii şi cu chemarea la temerea de Dumnezeu şi la slăvirea Lui vine chemarea la închinarea pe care o merită El în calitate de Creator. Şi în definitiv, ce valoare ar avea toate celelalte aspecte ale „adevărului prezent” – Evanghelia veşnică, chemarea la mărturie, judecata –, dacă Dumnezeu nu ar fi Creatorul nostru? Adevărurile acestea şi toate celelalte derivă din adevărul fundamental că Domnul a făcut tot ce există. Când ne închinăm Lui, ne întoarcem la lucrurile de bază.Ne întoarcem la ceea ce înseamnă în esenţă să fim oameni, să fim în viaţă şi, spre deosebire de toate celelalte fiinţe de pe pământ, să fim creaţi după chipul lui Dumnezeu. Când ne închinăm Creatorului, recunoaştem că existenţa noastră şi viitorul nostru depind de El. De aceea contează atât de mult respectarea Sabatului zilei a şaptea, care este un mod special de a recunoaşte că El ne-a creat şi prin care ne închinăm Lui. În concluzie, chemarea de a ne închina Creatorului primeşte aici o importanţă egală cu Evanghelia şi cu judecata.

8. De ce trebuie să ne închinăm Creatorului?

Apocalipsa 14:8-11
8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!

În cadrul evenimentelor finale, se vor face presiuni asupra tuturor locuitorilor pământului ca să se închine fiarei şi icoanei ei şi nu Creatorului. Dacă luăm aminte la avertizarea înfricoşătoare legată de soarta celor care se închină fiarei şi icoanei ei, înţelegem mai bine de ce se pune atâta accent pe închinarea înaintea Creatorului, singurul vrednic de închinare. În criza finală, adevărul acesta va deveni decisiv.

Ia-ţi timp să meditezi la minunile întâlnite în lumea creată. Ce ne învaţă ele despre Creator şi despre motivele pentru care doar Lui i se cuvine închinarea?