Un gând de încheiere

Cercetătorii Bibliei au remarcat de mult timp relaţia dintre apelul din Apocalipsa 14:7, „închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor”, şi porunca a patra din Exodul 20:11, unde Sabatul arată înapoi spre faptul că „în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele”. Formularea este similară, singura diferenţă fiind expresia „izvoarele apelor” din finalul textului din Apocalipsa.

Scriitorul John Baldwin notează: „Presupunând intenţionalitatea divină din spatele expresiei «izvoarele apelor», de ce îl inspiră Isus pe mesager să modifice enumerarea paralelă a lucrurilor menţionate în Exodul 20:11? De ce menţionează îngerul «izvoarele apelor» şi nu altă categorie de lucruri create, precum pomii, păsările, peştii sau munţii?

(…) Poate că Dumnezeu doreşte ca posibila aluzie la potop prin cuvintele «izvoarele apelor» să sublinieze adevărul că El este  într-adevăr un Dumnezeu al judecăţii, în aceeaşi măsură în care este un Dumnezeu al credincioşiei şi al îndurării veşnice (ambele calităţi fiind evidenţiate în relatarea din Geneza despre potop). Dacă este aşa, atunci implicaţia personală şi spirituală a aluziei la potop reieşită din expresia «izvoarele apelor» ar putea fi aceea de a-l încuraja pe cititor să ia în serios venirea apropiată a unui nou proces de judecată divină individuală în timpul sfârşitului, anunţată aici de primul mesager din Apocalipsa 14.” (John Baldwin, ed.,Creation, Catastrophe, and Calvary; Why a Global Flood Is Vital to the Doctrine of Atonement, 2000, p. 27)