„Ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu”

3. Ce este identificat în textele următoare ca fiind o „taină”? Există posibilitatea de a cunoaşte pe deplin o taină?

Coloseni 2:2,3
2. pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3. în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.

1 Timotei 3:16
Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Ţofar din Naama îi spune lui Iov: „Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu?” (Iov 11:7). Cuvântul „adâncimile” are sensul de lucruri tainice, misterioase, neştiute, de neexplicat sau de neînţeles. Tainele lui Dumnezeu au fost consemnate în Scripturi, dar rămân totuşi dincolo de capacitatea noastră de a le înţelege pe deplin. De aceea sunt taine. După cum miopul nu poate vedea fără ochelari detaliile obiectelor de la distanţă, tot la fel noi nu putem vedea anumite realităţi decât printr-o descoperire specială, dată de Dumnezeu.

4. Ce spune Biblia despre lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a descoperit?

Deuteronomul 29:29
Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.

Noi suntem administratorii unor lucruri pe care nu le înţelegem pe deplin. Nu ştim decât atât cât ne dezvăluie revelaţia şi Scriptura. Cea dintâi datorie a noastră este să trăim „ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Corinteni 4:1). În această calitate, Dumnezeu vrea să păstrăm, să prezentăm şi să avem grijă de adevărul pe care ni l-a descoperit. Ce se cere de la noi este să păstrăm „taina credinţei într-un cuget curat” (1 Timotei 3:9).

Cea mai mare minune dintre toate este faptul că toţi Îl putem cunoaşte pe Hristos, „nădejdea slavei”. Planul de mântuire este supranatural şi cu neputinţă de înţeles în întregime. Faptul că Isus, Creatorul tuturor lucrurilor (Ioan 1:1-3) a venit pe acest pământ şi „S-a arătat în trup” ca să Se ofere ca jertfă pentru păcatele oamenilor cuprinde taine care vor rămâne, probabil, pentru totdeauna de neînţeles pentru orice fiinţă creată. Chiar şi îngerii studiază ca să înţeleagă de ce a venit Isus pe pământ (1 Petru 1:12). Iar puţinul pe care îl cunosc le determină pe toate fiinţele create să-I aducă laudă Domnului pentru slava şi bunătatea Sa (Apocalipsa 5:13).

Ce responsabilităţi concrete ne revin când aflăm vestea cea bună?