Decizia Adunării bisericii din Ierusalim

6. Ce hotărâre a luat adunarea și care au fost argumentele? Faptele 15:5-29

Faptele 15:5-29
5 Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis:
„Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.
8 Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.
9 N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţat inimile prin credinţă.
10 Acum, dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
11 Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”
12 Toată adunarea a tăcut şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.
13 Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.
15 Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
16 „După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou:
17 pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu,
18 zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.”
19 De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu;
20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.
21 Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”
22 Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.
23 Şi au scris astfel prin ei:
„Apostolii, prezbiteriia şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!
24 Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;
25 noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26 oamenii aceştia care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27 Am trimis, dar, pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.
28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29 adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!”

Hotărârea a fost în defavoarea declaraţiilor iudaizanţilor. Oamenii aceştia insistau ca toţi convertiţii dintre neamuri să fie circumcişi şi să respecte întreaga lege ceremonială şi că „legile şi ceremoniile iudaice trebuie să facă parte din rânduielile religiei creştine”. – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 139

Este interesant că, în versetul 10, Petru numeşte aceste legi din vechime un „jug” pe care ei nu au fost în stare să-l poarte. Oare Domnul, care a instituit legile acelea, lea făcut să fie un jug pentru poporul Său? Greu de crezut. Însă, dea lungul anilor, prin tradiţiile lor, conducătorii au transformat în poveri multe legi menite să aducă binecuvântare. Adunarea a căutat săi cruţe pe cei dintre neamuri de poverile acestea.

Observaţi, de asemenea, că nu se menţionează nicăieri că neamurile n-ar fi avut obligaţia de a respecta Cele Zece Porunci. Dacă adunarea lea cerut să nu mănânce sânge, am putea crede că iar fi încurajat la ignorarea poruncilor care interziceau adulterul, uciderea şi alte fapte asemănătoare?

7. Ce reguli le-au fost date credincioșilor dintre neamuri și de ce tocmai acestea? Faptele 15:20,29

Faptele 15:20,29
20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.
29 adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!”

Deşi credincioşii iudei nu trebuiau să le impună celor dintre neamuri regulile şi tradiţiile lor, adunarea a dorit să se asigure că aceştia din urmă nu vor face lucruri ofensatoare pentru iudeii cărora li se alăturaseră în Isus. Prin urmare, apostolii şi prezbiterii au fost de acord să le recomande celor dintre neamuri, într-o scrisoare, să se ferească de carnea jertfită idolilor, de imoralitate, de animalele sugrumate şi de sânge. Unii spun că, deoarece păzirea Sabatului nu a fost menţionată, înseamnă că ea nu a fost rânduită pentru neamuri (însă nici poruncile împotriva minciunii şi a uciderii nu au fost menţionate, aşa că argumentul acesta nu este valabil).

Ni se întâmplă cumva să punem pe umerii altora vreo greutate care nu este necesară, ci vine mai mult din tradiţie decât din porunca divină? Dacă da, ce fel de „greutate”? Împărtăşeşte-ţi gândurile în cadrul studiului pe grupe.