Evanghelia în Vechiul Testament

6. Care este vestea bună (Evanghelia) din Vechiul Testament, la care face referire Pavel în argumentaţia sa? Galateni 3:8

Galateni 3:8
Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.”

Pavel scrie că vestea bună, adică Evanghelia, i-a fost vestită lui Avraam şi că, mai mult, Dumnezeu Însuşi i-a vestit-o. Prin urmare, ea trebuie să fi fost Evanghelia adevărată. Dar când i-a vestit Dumnezeu Evanghelia lui Avraam? Întrucât citează din Geneza 12:3, înseamnă că apostolul are în minte legământul încheiat de Dumnezeu cu Avraam când i-a adresat chemarea din Geneza 12:1-3.

7. Ce legământ a făcut Dumnezeu cu Avraam? Ce angajamente şi-a luat fiecare parte? Geneza 12:1-3

Geneza 12:13
1 Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.
3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

Legământul lui Dumnezeu cu Avraam se sprijinea pe făgăduinţele pe care El i le-a făcut. Dumnezeu îi spune de patru ori: „Eu voi…” Făgăduinţele Sale sunt uimitoare, fiindcă sunt unilaterale – El promite să facă totul. Avraam nu promite nimic. Totuşi cei mai mulţi dintre noi ne raportăm exact invers la Dumnezeu. Îi promitem că o să-I slujim, dacă o să facă şi El ceva pentru noi. Exact acesta este legalismul! Dumnezeu nu i-a cerut lui Avraam să promită nimic, ci doar să accepte prin credinţă ce i-a promis El. Este adevărat că nu era simplu ce trebuia să facă, fiindcă el trebuia să înveţe să se încreadă complet în Dumnezeu şi nu în sine (vezi Geneza 22). Chemarea lui Avraam ilustrează, aşadar, esenţa Evangheliei, adică mântuirea prin credinţă. Unii trag concluzia greşită că Biblia ar vorbi despre două tipuri de mântuire. În opinia lor, în Vechiul Testament, mântuirea se baza pe păzirea poruncilor, însă, pentru că nu a funcţionat prea bine, Dumnezeu a desfiinţat Legea şi a făcut posibilă mântuirea prin credinţă. Nimic mai departe de adevăr! După cum scrie Pavel în Galateni 1:7, nu există o altă Evanghelie!

8. Ce alte pasaje din Vechiul Testament ne vorbesc despre mântuirea numai prin credinţă? Leviticul 17:11; Psalmii 32:1-5; 2 Samuel 12:1-13; Zaharia 3:1-4.

Leviticul 17:11
Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.

Psalmii 32:1-5
1 Ferice de cel cu fărădelegea iertată
şi de cel cu păcatul acoperit!
2 Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea
şi în duhul căruia nu este viclenie!
3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)
5 Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”

2 Samuel 12:1-13
1 Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis:
„Într-o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.
2 Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.
3 Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui.
4 A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.”
5 David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan:
„Viu este Domnul, că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.
6 Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.”
7 Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul;
8 te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat.
9 Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul; ai luat de nevastă pe nevasta sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
10 Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, hetitul.”
11 Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.
12 Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.”
13 David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri.

Zaharia 3:1-4
1 El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască.
2 Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”
3 Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului.
4 Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!”