Unitate între credincioși

1. Cum spune Petru că ar trebui să trăiască creştinii? Ce îndemn repetă el? 1 Petru 3:8-12; 2:20,21.

1 Petru 3:8-12
8. Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.
9. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.
10. „Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare,
11. să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească.
12. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”

1 Petru 2:20-21
20. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.
21. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.

Petru începe îndemnându-i pe creștini să fie „cu aceleași gânduri” (homophrones). Însă el nu susține uniformitatea, în sensul că toți ar trebui să gândească, să acționeze și să creadă exact la fel. Cea mai bună ilustrare a îndemnului său o găsim în 1 Corinteni 12:1-26, unde Pavel subliniază că, după cum trupul este alcătuit din părți diferite (ochi, mâini etc.), dar este un singur trup, tot așa biserica este formată din indivizi cu daruri spirituale diferite și este totuși o singură biserică. Deși sunt diferiți, membrii ei sunt una în scop și în spirit, în sensul că funcționează împreună pentru a forma o comunitate unită.

1 Corinteni 12:1-26
1. În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
2. Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
3. De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.
4. Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;
5. sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;
6. sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
7. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
8. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh;
9. altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;
10. altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.
11. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.
12. Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.
13. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.
14. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
15. Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?
16. Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?
17. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
18. Acum, dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.
19. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20. Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.
21. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”
22. Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă.
23. Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,
24. pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste,
25. pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
26. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.

Sigur că unitatea aceasta nu este ușor de atins, cum ne-o dovedește prea bine (din nefericire) istoria bisericii creștine. De aceea, imediat după îndemn, apostolul le explică cititorilor săi cum pot atinge acest ideal creștin.

De exemplu, creștinii ar trebui să simtă cu alții (1 Petru 3:8), să sufere împreună cu cei care suferă și să se bucure împreună cu cei care se bucură (vezi 1 Corinteni 12:26). Compasiunea ne ajută să privim lucrurile prin ochii altora și este astfel un pas important spre unitate. Mai departe, Petru îi îndeamnă să se iubească unii pe alții. Isus Însuși a declarat că semnul după care pot fi identificați adevărații Săi ucenici este dragostea dintre ei (Ioan 13:35). În continuare, Petru îi sfătuiește pe creștini să fie miloși, să aibă înțelegere față de cei care au probleme sau greșesc.

Ioan 13:35
Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

„Crucificați eul; socotiți-i pe alții mai presus de voi. În felul acesta, veți fi aduși în unitate cu Hristos. Înaintea universului ceresc şi înaintea bisericii şi a lumii, veți da dovada de necontestat că sunteți fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Dumnezeu va fi glorificat prin exemplul pe care voi îl dați.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 9, ed. 2010, p. 140 (188)

Cum practicăm sfaturile date de Petru aici, în special pe cel de a nu întoarce rău pentru rău (1 Petru 3:9)? De ce trebuie să murim față de eu ca să practicăm acest sfat? Cum să murim față de eu? (Vezi Galateni 2:20.)

Galateni 2:20
Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.