Indiciile speranţei

Ce indicii suplimentare există cu privire la faptul că Iov avea speranţă şi că speranţa lui era la Dumnezeu?

Iov 13:16
Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.

Este interesant că versetul acesta urmează imediat după declaraţia lui Iov că avea să spere în Dumnezeu chiar dacă avea să moară. El îşi exprimă încrederea că Dumnezeu avea să-l scape. La ce fel de scăpare se referă el aici dacă nu la eliberarea din moarte? Nu este moartea doar o clipă de odihnă, o perioadă scurtă de somn? Şi ce urmează după moarte? Învierea la viaţa veşnică! N-a fost învierea la viaţa veşnică marea speranţă a tuturor credincioşilor de-a lungul mileniilor? Aceasta era şi speranţa lui Iov!

Despre ce speranţă este vorba în 1 Corinteni 15:11-20? Dacă nu am avea această speranţă, cum am fi?

1 Corinteni 15:11-20
11. Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
13. Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
15. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.
16. Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.
17. Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,
18. şi prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.
19. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
20. Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.

După această puternică declaraţie de credinţă, Iov afirmă că „un nelegiuit (hanef) nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui”. Rădăcina lui hanef înseamnă „necredincios” sau „fără Dumnezeu” şi are conotaţii negative în ebraică. Iov ştia că scăparea este numai la Dumnezeu, că mântuirea se găseşte numai prin supunerea completă faţă de El. Oamenii răi şi fără Dumnezeu n-au o asemenea speranţă. Cel mai probabil, Iov îşi exprima aici încrederea că era mântuit. Nu ştim cât de mult înţelegea el semnificaţia ritualului aducerii jertfelor pentru păcat. Înainte de Hristos, credincioşii Domnului n-au putut înţelege mântuirea aşa cum o înţelegem noi astăzi, după Hristos. Dar Iov ştia că speranţa mântuirii era numai la Domnul şi că jertfele pe care le aducea erau doar o ilustrare a modului în care putea primi această mântuire.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO