Făuritori de minciuni

Ce afirmaţie face înţeleptul în Proverbele 17:28? Cui i se aplică – lui Iov sau prietenilor săi?

Proverbele 17:28
Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura. –

Dintre toate câte vedem la Iov, nu putem să nu remarcăm faptul că el nu rămâne încremenit în durerea lui şi nu ascultă în tăcere acuzaţiile prietenilor lui. Dimpotrivă, el ripostează împotriva ideilor pe care le consideră a fi un amestec de adevăr şi eroare. După cum am văzut, oamenii aceştia n-au dat dovadă de prea mult tact şi de prea multă compasiune; pretinzând că vorbesc în Numele lui Dumnezeu, ei susţineau că suferinţa lui era justificată, că el îşi merita soarta, ba chiar că merita o soartă mai rea! Chiar şi numai una dintre ideile acestea era greu de suportat, cu atât mai puţin toate trei la un loc! Iov s-a văzut nevoit să le dea o replică.

Ce atitudine adoptă Iov, în replica pe care le-o dă prietenilor lui?

Iov 13:1-14
1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.
2. Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decât voi.
3. Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4. Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic.
5. O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!
6. Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
7. Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?
8. Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
9. Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
10. Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.
11. Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?
12. Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13. Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14. Îmi voi lua carnea în dinţi şi îmi voi pune viaţa în joc.

După cum am citit în capitolul 2, oamenii aceştia n-au rostit nicio vorbă în primele şapte zile de după sosirea lor la Iov. Dacă ne gândim totuşi câte au spus după aceea, înţelegem de ce a adoptat Iov această atitudine şi ajungem să-i dăm dreptate!

De asemenea, observăm că Iov îi acuză nu doar de faptul că spuneau minciuni, ci şi pentru că le spuneau ca să-L apere pe Dumnezeu (fapt interesant dacă ne gândim la deznodământul cărţii – vezi Iov 42:7). Sigur că este mai bine să nu spui nimic decât să spui ceva greşit (cine n-a învăţat lucrul acesta din proprie experienţă?). Se pare însă că a spune lucruri greşite despre Dumnezeu este o faptă mult mai gravă. În mod ironic, oamenii aceştia credeau că-L apărau pe Dumnezeu de plângerile lui Iov! Dar Iov, deşi nu înţelegea de ce trecea prin atâtea necazuri, ştia suficient cât să-şi dea seama că ei erau nişte „făuritori de minciuni” (Iov 13:4).

Când ţi s-a întâmplat ultima oară să spui ceva greşit sau nelalocul lui? Ce poţi face pentru a nu mai repeta această greşeală? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO