Speranţa de dinainte de începutul lumii

Cine dintre noi ar putea rosti o declaraţie de speranţă atât de frumoasă dacă ar trece prin ce a trecut Iov? Cuvintele sale sunt o remarcabilă confirmare a vieţii sale de credinţă şi ascultare.

Iov avea speranţă pentru că îi slujea unui Dumnezeu al speranţei. Biblia, deşi relatează numeroase întâmplări oribile, de la căderea lui Adam şi a Evei (Geneza 3) şi până la „căderea Babilonului” de la sfârşitul timpului (Apocalipsa 14:8), este plină de speranţă şi de încredere într-un viitor care depăşeşte tot ce ne poate oferi lumea aceasta.

„Lumea îi este încredinţată lui Hristos şi prin El se transmit neamului omenesc decăzut toate binecuvântările lui Dumnezeu. Hristos a fost Răscumpărător atât înainte, cât şi după întruparea Sa. Când a apărut păcatul, exista deja un Mântuitor.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 171

Compară speranţa exprimată în citatul anterior cu afirmaţiile din Efeseni 1:4; Tit 1:2; 2 Timotei 1:8,9; 1 Petru 1:18-20. Ce se poate constata?

Efeseni 1:4
În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

Tit 1:2
în nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,

2 Timotei 1:8,9
8. Să nu-ţi fie ruşine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.
9. El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,

1 Petru 1:18-20
18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
20. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi

Textele acestea ne învaţă adevărul uimitor că, înainte de a crea lumea noastră, Dumnezeu a prevăzut posibilitatea ca omul să cadă în păcat. În greacă, în 2 Timotei 1:9 se spune că Dumnezeu ne-a chemat prin harul care ne-a fost dat în Hristos Isus „înainte de timpul etern”. Iar harul acesta nu ne-a fost dat pentru faptele noastre (care nici nu existau la data aceea!), ci prin Isus. Înainte ca noi să venim la existenţă, Dumnezeu a conceput un plan prin care să le ofere oamenilor speranţa vieţii veşnice. Speranţa aceasta n-a apărut când am avut noi nevoie de ea, ci a existat dinainte şi era pregătită pentru momentul în care era posibil să avem nevoie de ea.

Creştinii au ce şi în cine să spere. Trăim în universul creat de un Dumnezeu care ne iubeşte (Ioan 3:16), care ne-a răscumpărat (Tit 2:14), care ne ascultă rugăciunile (Matei 6:6), care mijloceşte pentru noi (Evrei 7:25), un Dumnezeu care ne promite că nu ne va părăsi niciodată (Evrei 13:5), care a promis să ne învie (Isaia 26:19) şi să ne dea viaţa veşnică (Ioan 14:2,3).

Citeşte Romani 8:31. Însuşeşte-ţi speranţa aceasta, în ciuda problemelor cu care te confrunţi acum! Romani 8:31
Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO