„Piele pentru piele” – bătălia continuă

Pasajul din Iov 2:1-3 reia aproape în întregime pasajul din Iov 1:6-8. Marea deosebire se găseşte în Iov 2:3, unde Domnul subliniază că Iov a rămas credincios în ciuda nenorocirilor suferite. Se pare că până aici acuzaţiile lui Satana sunt respinse ca fiind false. Iov I-a rămas credincios lui Dumnezeu şi nu L-a blestemat, cum prevăzuse Satana.

Citeşte Iov 2. Ce evenimente sunt descrise ai? De ce se precizează atât în capitolul 1, cât şi în capitolul 2 că „fiii lui Dumnezeu” asistă la dialogul dintre Dumnezeu şi Satana?

Iov 2
1. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului.
2. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
3. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.”
4. Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
5. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
6. Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.”
7. Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului.
8. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă.
9. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!”
10. Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.
11. Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângâie.
12. Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor.
13. Şi au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.

Expresia „piele pentru piele” i-a pus în încurcătură pe comentatori. Ideea însă este că, dacă s-ar întâmpla ceva cu persoana lui, Iov şi-ar da arama pe faţă. Distruge-i corpul, suprimă-i sănătatea şi vei vedea ce se întâmplă!

Este interesant că scenele confruntării din Iov 1 şi 2 nu au loc în particular, ci în cadrul unei reuniuni la care sunt prezente aceste fiinţe inteligente şi Dumnezeu Însuşi. Satana îşi prezintă învinuirile în „public”, de faţă cu alte persoane. Faptul acesta ne confirmă ceea ce ştim despre marea luptă, şi anume că ea se desfăşoară înaintea întregului univers (vezi 1 Corinteni 4:9; Daniel 7:10; Apocalipsa 12:7-9).

„Dar planul mântuirii avea un scop mai larg şi mai profund decât mântuirea omului. Hristos nu a venit pe pământ numai pentru acest lucru, pentru ca locuitorii acestei mici lumi să poată privi Legea lui Dumnezeu aşa cum ar trebui privită, ci lucrul acesta a fost făcut pentru apărarea caracterului lui Dumnezeu înaintea întregului univers. (…) Jertfa lui Hristos pentru salvarea omului trebuia nu numai să facă cerul accesibil pentru oameni, ci să justifice înaintea întregului univers atitudinea lui Dumnezeu şi a Fiului faţă de răzvrătirea lui Satana. Ea avea să întărească perpetuitatea Legii lui Dumnezeu şi să descopere natura şi urmările păcatului.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 68-69

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO