„Binecuvântat fie Numele Domnului!”

Care a fost reacţia lui Iov după primul atac al lui Satana asupra lui? Ce semnificaţie are faptul că, în pofida marii tragedii suferite, Iov „n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu”?

Iov 1:20-22
20. Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat
21. şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”
22. În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.

Guvernarea lui Dumnezeu se bazează pe dragoste, iar esenţa ei este libertatea de alegere. Dorinţa Sa este să-I slujim din iubire, nu din obligaţie. „Satana a insinuat că Iov îi slujea lui Dumnezeu din motive egoiste. (…) El a încercat să nege faptul că religia adevărată izvorăşte din dragoste şi din aprecierea raţională a caracterului lui Dumnezeu, că închinătorii adevăraţi iubesc religia de dragul religiei şi nu de dragul răsplătirii, că Îi slujesc lui Dumnezeu fiindcă este drept să-I slujească, nu fiindcă cerul este plin de slavă, şi că Îl iubesc pe Dumnezeu fiindcă El este demn de afecţiunea şi încrederea lor şi nu fiindcă El îi binecuvântează.” – CBAZŞ, vol. 3, p. 500

Iov a dovedit că acuzaţiile lui Satana sunt false. Dumnezeu i-a prevăzut reacţia, dar nu la constrâns în niciun fel. Iov a fost liber să decidă cum să se poarte. Ar fi putut să păcătuiască, ar fi putut să vorbească necuviincios împotriva Domnului, dar n-a făcut-o. Prin statornicia sa în aceste circumstanţe dificile, el a dat o mărturie uimitoare înaintea oamenilor şi înaintea îngerilor.

Compară evenimentele din Iov 1 cu cele din Geneza 3:1-8. Cum ai caracteriza păcatul lui Adam şi al Evei, dacă ar fi să-l compari cu atitudinea lui Iov?

Iov 1
1. Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.
2. I s-au născut şapte fii şi trei fete.
3. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.
4. Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei.
5. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.
6. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
7. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
8. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”
9. Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10. Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.
11. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
12. Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
13. Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor cel întâi născut,
14. a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei.
15. Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
16. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
17. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
18. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut.
19. Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.”
20. Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat
21. şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”
22. În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.

Geneza 3:1-8
1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

Adam şi Eva, deşi erau fără păcat şi trăiau într-un adevărat paradis, au nesocotit porunca lui Dumnezeu şi au căzut în păcat, ca urmare a atacului lui Satana. Dar Iov, deşi a fost asaltat de atâtea tragedii şi suferinţe, I-a rămas credincios Domnului, în ciuda atacurilor lui Satana. Ambele situaţii ne vorbesc despre impactul libertăţii de alegere asupra mizelor marii lupte.

Ce ne spune atitudinea lui Iov despre cât de ieftine şi de nefondate sunt pretextele pe care le invocăm adeseori când păcătuim? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO