Studiu suplimentar

Era într-o biserică un tânăr care-L iubea pe Domnul şi dorea să le vorbească şi altora despre Isus. Fiind o persoană comunicativă şi charismatică, mărturia lui era puternică. Oamenilor le plăcea să-l asculte. Exista totuşi o problemă: îi era teamă să facă apelul final. Ceilalţi membri ai bisericii au fost surprinşi de lucrul acesta, pentru că îl ştiau foarte curajos şi dornic să vorbească despre credinţa lui. Când l-au întrebat care era motivul, el a răspuns că adresarea apelului nu era darul lui. Lui îi plăcea să semene sămânţa şi îi lăsa pe alţii să culeagă roadele.

După un moment de gândire, le-a mărturisit că cel mai mult se temea de respingere. Se simţea nevrednic să fie martor pentru Domnul (ceea ce este un lucru bun) şi se temea că nu va răspunde nimeni la apelul lui. Membrii bisericii i-au explicat că mărturia creştină nu este despre noi, ci despre Isus. Noi suntem şi vom fi nişte martori nedesăvârşiţi. Deşi, cu rugăciune şi cu iubire, le putem arăta oamenilor calea spre Isus, noi nu putem lua locul Duhului Sfânt, singurul care poate convinge şi converti. Rolul nostru este de a fi canale prin care dragostea lui Hristos să ajungă la alţii.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO