Vindecarea în Sabat

Este interesant de observat câte incidente legate de Sabat între Isus şi liderii religioşi sunt relatate în evanghelii. De ce ar mai fi inclus cele patru evanghelii atât de multe relatări despre lupta pe care a avut-o de dus Isus cu conducătorii de atunci cu privire la păzirea Sabatului, dacă Sabatul ar fi fost oricum pe cale să fie desfiinţat? Să nu uităm că evangheliile au fost scrise la câteva decenii după înălţarea lui Isus la cer – cei mai mulţi cercetători ai Bibliei le datează la cel puţin douăzeci, treizeci de ani după moartea lui Isus. Unul dintre argumentele obişnuite este că Sabatul zilei a şaptea ar fi fost înlocuit de duminică la vremea aceea, însă în niciuna dintre relatările inspirate cu privire la viaţa lui Isus nu se face aluzie la această schimbare. Aşadar, Sabatul zilei a şaptea nu a fost desfiinţat, schimbat sau înlocuit. Domnul Isus nu a făcut şi nici nu a poruncit nimic în acest sens. Dimpotrivă, dacă analizăm poruncile şi exemplul Său, evangheliile ne arată valabilitatea neîntreruptă a Sabatului zilei a şaptea.

Citeşte Matei 12:9-14. Ce a dorit Isus să transmită prin această vindecare?

Matei 12:9-14
9. Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.
10. Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?”
11. El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?
12. Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”
13. Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
14. Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.

„Într-un alt Sabat, când Isus a intrat în sinagogă, a văzut acolo un om cu mâna uscată. Fariseii îl urmăreau să vadă ce va face. Mântuitorul ştia bine că, dacă va vindeca pe cineva în Sabat, va fi privit ca un călcător al Legii, dar El nu a ezitat să dărâme zidul restricţiilor tradiţionale care împresurau Sabatul. […] Printre iudei circula maxima că, dacă un om n-a făcut bine atunci când a avut prilejul, înseamnă că a făcut rău; dacă cineva nu făcea ce trebuia ca să scape o viaţă, însemna că a ucis. În felul acesta, Isus i-a întâmpinat pe rabini pe terenul lor.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 240 (286)

Ca şi în incidentul precedent cu privire la Sabat, Isus a căutat să îndrepte atenţia oamenilor către scopul mai înalt al Legii şi al vieţii de credinţă.

Acei bărbaţi ar fi fost mai mulţumiţi să-l lase pe acel om în durerea şi în suferinţa lui decât să calce regulile lor omeneşti cu privire la Sabat.

Cât de atenţi trebuie să fim pentru a ne asigura că modul nostru de a ne trăi credinţa nu este în contradicţie cu cerinţele lui Dumnezeu! Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO