„Jugul” lui Hristos

În Matei 11:20-27, Isus începe cu o mustrare aspră adresată unora dintre cetăţile din Galileea care respinseseră lucrarea Sa. Mustrarea aceasta şi avertizarea condamnării sunt înfricoşătoare, pentru că acestor cetăţi le fuseseră date mari ocazii de a cunoaşte adevărul. Acela care era Adevărul (Ioan 14:6) trăise în trup omenesc în mijlocul lor. Şi, mai mult, făcuse printre ei „multe minuni” (Matei 11:20); şi totuşi acei oameni nu au vrut să se pocăiască. Într-adevăr, Mântuitorul a spus că, dacă minunile pe care le făcuse El în Capernaum ar fi fost făcute în Sodoma, atunci aceasta „ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi”.

În versetele 25-27, Isus Se roagă, mulţumindu-I Tatălui şi apoi vorbind despre relaţia Sa strânsă cu Tatăl. Totodată, El recunoaşte tot ce-I dăduse Tatăl, arătând, astfel, şi mai clar de ce respingerea Sa de către aceste cetăţi era atât de tragică.

Ce fel de odihnă le-a promis Isus celor trudiţi şi împovăraţi?

Matei 11:28-30
28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”

După ce a denunţat necredinţa oamenilor şi a reafirmat relaţia sa apropiată cu Tatăl, Isus le oferă tuturor celor trudiţi şi împovăraţi odihna Sa. Cu alte cuvinte, le spune oamenilor să nu facă greşeala pe care au făcut-o ceilalţi, respingându-L. El are autoritatea şi puterea de a face ce spune şi promite că, venind la El, vom găsi odihnă pentru sufletul nostru. Având în vede contextul, odihna aceasta include pacea, siguranţa mântuirii şi speranţa pe care cei care îl resping nu o au şi nici nu o pot avea.

Ce altceva vrea să spună Isus când afirmă că ne va da odihnă? Se referă, oare, la faptul că putem să stăm cu mâinile încrucişate şi că totul va merge bine de la sine? Cu siguranţă, nu. Isus are pentru noi un standard foarte înalt; îl descoperim în Predica de pe Munte. Dar ucenicia, lucrarea noastră ca ucenici ai lui Isus, nu trebuie să ne extenueze. Învăţând de la El, însuşindu-ne caracterul Său, putem să găsim odihnă de toată truda şi de toate necazurile vieţii. Şi, aşa cum vom vedea, o expresie a acestei odihne o vom găsi respectând Sabatul.

Tu cum experimentezi promisiunea pe care ne-o face Isus aici? Ce legătură există intre a fi „blând şi smerit” şi uşurarea poverii? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO