Învăţături despre Împărăţie

Domnul Isus nu a predicat numai pe munte. El a dus acelaşi mesaj al Împărăţiei în întreg Israelul. În Matei 13 se relatează că Isus i-a învăţat pe oameni dintr-o barcă, „iar tot norodul stătea pe ţărm” (13:2). Atunci, Isus le-a spus oamenilor parabole, cu scopul de a a-l ajuta să înţeleagă că este important nu doar să auzi cuvintele Sale, ci să le şi aplici.

Citeşte Matei 13:44-52. Cum ne ajută aceste trei parabole să aplicăm în viaţa noastră adevărurile descoperite în Predica de pe Munte?

Matei 13:44-52
44. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
45. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
46. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.
47. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
48. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.
49. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni
50. şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
51. Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
52. Şi El le-a zis: „De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

Două aspecte ies în evidenţă în primele două relatări. În amândouă, există Ideea de despărţire, de renunţare la ce ai pentru a obţine ceva nou, fie că este vorba de o comoară ascunsă în pământ sau de o perlă, un mărgăritar. Al doilea aspect esenţial este faptul că omul preţuieşte foarte mult ce a găsit. În ambele cazuri, omul merge şi vinde tot ce are ca să obţină acel lucru. Chiar dacă noi nu ne putem cumpăra mântuirea (Isaia 55:1,2), mesajul parabolelor este clar: Nimic din ce avem în această lume nu merită preţul de a o pierde pe cea viitoare.

Astfel, pentru a aplica la viaţa noastră ce ne cere Dumnezeu, trebuie să alegem să renunţăm la tot ce este al lumii, al firii pământeşti, şi să ne lăsăm umpluţi de Duhul lui Dumnezeu (vezi Romani 8:5-10). Lucrul acesta s-ar putea să nu fie uşor: ne va cere să renunţăm la noi înşine, la confortul personal şi să luăm crucea. Dar, dacă avem privirea aţintită spre ceea ce ni s-a promis, alegerea va fi cea bună.

Reciteşte ultima parabolă (Matei 13:47-50). Şi aceasta vorbeşte despre despărţire, despre renunţare. A cui? De ce sau de cine? în ce fel ne ajută primele două parabole să înţelegem ce se întâmplă în a treia parabolă? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO