Înapoi în Egipt

 „Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul Dumnezeul tău să ne spui!”

(Ieremia 42:5)

Odată cu studiul din această săptămână, ne apropiem de finalul cărţii profetului Ieremia. Şi nu este un final fericit. Practic, am putea rezuma tot studiul acesta şi chiar o bună parte a cărţii sale spunând că avem exemplificate aici limitele harului. Cu alte cuvinte, harul nu-i va mântui pe cei care refuză mântuirea în mod categoric. Domnul i-a chemat pe toţi israeliţii, oferindu-le mântuire, protecţie, răscumpărare, pace şi prosperitate, însă numai o mică rămăşiţă credincioasă a ascultat.

Dar ce s-a întâmplat cu Ieremia? Viaţa şi lucrarea sa par, omeneşte vorbind, inutile! „Profetul lacrimilor” a avut multe motive pentru care să plângă. Chiar după ce avertizările sale s-au împlinit, poporul a continuat să se ţină strâns de păcatele, păgânismul şi răzvrătirea lui, sfidându-l pe faţă şi bătându-şi joc de Cuvântul lui Dumnezeu.

Cât de atenţi ar trebui să fim şi noi! Da, harul este oferit celor care nu-l merită, dar nu le este de folos celor care-l resping sau care refuză condiţiile în care este dat.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO