Noul Legământ (2)

Profeţia lui Ieremia despre noul legământ are o dublă semnificație: în primul rând, se referă la întoarcerea iudeilor la Dumnezeu şi în patria lor și, în al doilea rând, se referă la lucrarea lui Mesia, a cărui moarte avea să ratifice legământul şi să restabilească relaţia. Planul de mântuire, descoperit doar prin umbre şi tipuri în vechiul legământ (Evrei 10:1 -În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.), este dezvăluit complet în legământul nou.

Ce trimiteri fac următoarele texte la profeţia lui Ieremia?

Luca 22:20
Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.

1 Corinteni 11:24-26
24. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
25. Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”
26. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

Pâinea este un simbol al trupului frânt al lui Hristos, care, până atunci, era simbolizat de mielul pascal, iar mustul reprezintă sângele lui Isus. Cina Domnului constituie veriga care leagă tot ce a făcut El de-a lungul istoriei mântuirii, atât în vremea Vechiului Testament, cât și a Noului Testament. Aşadar, pâinea şi mustul sunt o imagine rezumat a istoriei mântuirii. Ele sunt nişte simboluri prin intermediul cărora înţelegem lucrarea extraordinară împlinită de Dumnezeu pentru noi.

Pavel scrie că Cina Domnului arată atât spre moartea lui Hristos, cât şi spre revenirea Sa, fără de care moartea Sa ar fi fost fără rost. Însuși Mântuitorul a stabilit această legătură când a afirmat: „Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu” (Matei 26:29). Prima Sa venire este în mod indisolubil legată de a doua venire. Prima îşi găseşte împlinirea completă în cea de-a doua.

De ce noi, adventiștii, considerăm pâinea și vinul de la Sfânta Cină doar simboluri, nu realități obiective (trup și sânge), așa cum le consideră alți creștini? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO