Pavel și legea

La care lege se referă Pavel aici?

Romani 3:31
Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

În versiunea în limba română a epistolelor lui Pavel, cuvântul „lege” apare de circa o sută patruzeci de ori, iar în Faptele apostolilor, de circa douăzeci de ori. Pavel s-a străduit să îi ajute pe ascultătorii şi pe cititorii săi, indiferent de mediul din care proveneau, să înţeleagă că termenul „lege” avea mai multe înţelesuri, îndeosebi pentru iudei. El a arătat că o lege de tipul Decalogului rămâne în vigoare pentru toţi oamenii din orice timp, dar că alte tipuri de legi din Vechiul Testament şi din cultura iudaică nu mai sunt în vigoare pentru creştini.

În scrierile sale, apostolul a utilizat cuvântul „lege” în general cu referire la regulile pentru ceremoniile religioase, la legea civilă, la legile sănătăţii şi la legile purificării. El a scris despre a fi „sub Lege” (Romani 3:19) şi despre a fi „izbăviţi de Lege” (Romani 7:6), A vorbit despre o „lege a păcatului” (Romani 7:25), dar şi despre „legea [care] este sfântă” (Romani 7:12), A amintit „Legea lui Moise” (1 Corinteni 9:9), dar şi „Legea lui Dumnezeu” (Romani 7:25), Expresiile acestea erau probabil derutante pentru cei dintre neamuri, însă pentru credinciosul evreu crescut în cultura ebraică, contextul clarifica la care lege se făcea referire.

Romani 3:19
Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

Romani 7:6
Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.

Romani 7:25
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

Romani 7:12
Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.

1 Corinteni 9:9
În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?

Ce adevăr subliniază aceste texte cu privire la Legea morală?

Romani 2:21-24
21. tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi?
22. Tu care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
23. Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
24. Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris.

Romani 13:8-10
8. Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea.
9. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
10. Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

1 Corinteni 7:19
Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

Efeseni 4:25,28
25. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.
28. Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.

Efeseni 5:3
Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.

Efeseni 6:2
„Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă.

Pavel a înţeles că legile ceremoniale, care arătau în detaliu modul în care se putea apropia cineva de Dumnezeu prin intermediul preoţiei, al sanctuarului evreilor şi al jertfelor, şi-au încetat valabilitatea după răstignire. Ele îşi împliniseră menirea la timpul lor, dar nu mai erau necesare. (Adevărul acesta avea să devină evident în special după distrugerea templului.)

Situaţia este totuşi diferită în ceea ce priveşte Legea morală, formulată în zece porunci, „articole” cum le-am spune astăzi. În epistolele sale, Pavel citează câteva porunci din Decalog şi face aluzie la alte câteva, arătând că ele sunt norme etice universale, obligatorii în egală măsură pentru toţi oamenii, iudei şi neamuri. El a condamnat păcatul şi nu ar fi diminuat în niciun fel valabilitatea legii care defineşte păcatul. Este ca şi cum i-am recomanda cuiva să nu încalce limita de viteză, dar i-am spune că indicatoarele de limită de viteză nu mai sunt valabile!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO