Martor în Persia

Ce sugerează cuvintele, tonul şi atitudinea împăratului Darius cu privire la Daniel?

Daniel 6:20-23
20. Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău căruia Îi slujeşti necurmat să te scape de lei?”
21. Şi Daniel a zis împăratului: „Veşnic să trăieşti, împărate!
22. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!”
23. Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.

În capitolul 6, odată cu schimbarea imperiului şi a împăratului, Daniel nu doar că şi-a păstrat poziţia, ci a fost promovat, devenind una dintre cele trei căpetenii în faţa cărora răspundeau direct cei o sută douăzeci de dregători (satrapi), împăratul Darius se gândea chiar să-l numească înalt-dregător peste întregul imperiu, fapt care a stârnit antipatia celorlalte căpetenii şi satrapi. La îndemnul acestora, Darius a dat un decret imperial ce îl viza practic doar pe Daniel. Totuşi, când a fost aruncat în groapa leilor, Dumnezeu a intervenit pentru el în mod impresionant şi l-a scăpat dintr-o situaţie pe care nici împăratul care îl simpatiza nu o putea schimba. împăratul a fost atât de bucuros de izbăvirea lui, încât a dat un decret prin care îl glorifica pe Dumnezeul lui Daniel.

Ce indicii avem în capitolul 6 că profetul îi oferise deja împăratului o bună mărturie? Ce indicii avem în decret că împăratul avea mai multe cunoştinţe despre Dumnezeul lui Daniel decât ar fi putut obţine din experienţa uimitoare a salvării slujitorului Său?

Daniel 6:1-3,14,18,19
1. Darius a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia;
2. a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă.
3. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia.
14. Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel, şi până la asfinţitul soarelui s-a trudit să-l scape.
18. Împăratul s-a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio ţiitoare şi n-a putut să doarmă.
19. În revărsatul zorilor însă împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei.

Împotrivirea nelegiuită faţă de slujitorul lui Dumnezeu a fost complet nimicită. „Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius şi sub domnia lui Cirus Persanul”. Şi, prin legătura cu el, aceşti monarhi păgâni au fost constrânşi să-L recunoască pe Dumnezeul lui ca „Dumnezeul cel viu”, care „dăinuie veşnic” şi a cărui împărăţie „nu se va nimici niciodată”.

„Din istoria eliberării lui Daniel, putem învăţa că, în timpuri de încercare şi întuneric, copiii lui Dumnezeu trebuie să fie exact ceea ce au fost şi atunci când perspectivele erau strălucitoare, de nădejde, iar împrejurările le ofereau tot ce-şi doreau. Daniel în groapa leilor a fost acelaşi Daniel care a stat înaintea împăratului ca şef al slujbaşilor de stat şi ca proroc al Celui Preaînalt.

Un om a cărui inimă se sprijină pe Dumnezeu va fi şi în ceasul celei mai mari încercări la fel cum este în timp de prosperitate, când lumina şi favoarea lui Dumnezeu şi a omului strălucesc asupra lui. Credinţa ajunge la cele nevăzute şi se prinde de realităţile veşnice.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 545

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO