Martorii

În capitolul 2 al cărţii sale, Daniel scrie că a fost pus în situaţia de a da mărturie despre puterea Dumnezeului adevărat, în opoziţie cu dumnezeii falşi ai Babilonului. După ce L-a binecuvântat pe Dumnezeu împreună cu conaţionalii lui şi I-a mulţumit pentru că le-a răspuns la rugăciuni (Daniel 2:20-23), Daniel a interpretat visul împăratului şi a făcut o mărturisire despre măreţia lui Dumnezeu şi despre stăpânirea Sa asupra tuturor împărăţiilor pământului.

Daniel 2:20-23
20. Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea.
21. El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi!
22. El descoperă ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina.
23. Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!”

Ce cuvinte ne arată că împăratul învăţase ceva despre Dumnezeul adevărat?

Daniel 2:47
Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!”

Daniel 3:28
Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!

În capitolul 2, citim că Daniel nu a avut de ales: trebuia să îi dea împăratului ceea ce dorea, altfel îl aştepta moartea. în schimb, în capitolul 3, citim că prietenii lui ar fi putut să scape de cuptorul aprins prin simpla supunere faţă de porunca împăratului. Ei au refuzat să se supună şi, prin atitudinea lor, au putut să mărturisească despre puterea Dumnezeului adevărat.

Ce nouă declaraţie despre Dumnezeul adevărat a făcut împăratul Nebucadneţar, graţie mărturiei date de Daniel?

Daniel 4:37
Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”

„De unde ştia Nebucadneţar că silueta celui de-al patrulea semăna cu Fiul lui Dumnezeu? El auzise despre Fiul lui Dumnezeu de la captivii evrei din împărăţia lui. Ei aduseseră cunoaşterea despre Dumnezeul cel viu care stăpâneşte peste toate lucrurile.” – Ellen G. White, The AdventReview and Sabbath Herald, 3 mai 1892

Cu ce se deosebeşte mărturia dată de Daniel în faţa lui Belşaţar de mărturia dată lui Nebucadneţar? De ce această diferenţă?

Daniel 5:17-23
17. Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea şi i-o voi tâlcui.
18. Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt dăduse tatălui tău, Nebucadneţar, împărăţie, mărime, slavă şi strălucire;
19. şi, din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia, şi cobora pe cine voia.
20. Dar când i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a fost despuiat de slava lui;
21. a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.
22. Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri.
23. Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici n-aud şi nici nu pricep nimic şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!

În capitolul 5, este prezentată ultima apariţie a lui Daniel la curtea babiloniană, ocazie în care este chemat să explice scrierea neobişnuită de pe zidul palatului lui Belşaţar, scriere care prezicea cucerirea Imperiului Babilonian de către mezi şi perşi. Belşaţar a fost în mod sigur impresionat de Daniel, dar era prea târziu pentru el; soarta lui era deja pecetluită. Din nefericire, el nu fructificase ocaziile de a cunoaşte adevărul şi de a se smeri.

Să privim fiecare la sine şi să ne întrebăm: Ce mărturie le dau oamenilor prin viaţa mea? Ce îmi spune despre mine răspunsul la această întrebare? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO