Fii gata și veghează

„Vigilenţa şi credincioşia au fost cerute de la urmaşii lui Hristos din toate timpurile, însă acum, când stăm chiar pe pragul lumii veşnice, cu atâtea adevăruri preţioase pe care le deţinem, având o lumină atât de mare şi o lucrare atât de importantă, trebuie să ne dublăm eforturile.” Ellen G. White, Mărturii, vol. 5, pp. 460, 461

Citeşte Luca 12:35-53 şi arată pe scurt ce înseamnă aceste versete pentru tine, mai ales dacă aştepţi revenirea Domnului Isus de mult timp.

Luca 12:35-53
35. Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
36. Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.
37. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească.
38. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
39. Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
40. Şi voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”
41. „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?”
42. Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?
43. Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
44. Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa.
45. Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină”; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,
46. stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
47. Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
48. Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.
49. Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!
50. Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească!
51. Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.
52. Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.
53. Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii, şi nora împotriva soacrei.”

Creştinii nu îşi pot permite să fie neglijenţi sau apatici. Certitudinea revenirii Sale în orice clipă ar trebui să ne determine să avem mereu „mijlocul încins şi făcliile aprinse”. Speranţa aceasta ar trebui să fie forţa motrice a vieţii şi a activităţii noastre, a pregătirii şi a credincioşiei noastre. Credincioşia în împlinirea voii Sale pe pământ şi pregătirea pentru a ne întâlni cu El în pace sunt cele două calităţi care îi deosebesc pe robii buni de robii răi.

Orice neglijare a credincioşiei sub pretextul că „Stăpânul meu zăboveşte să vină” (Luca 12:45) ne aşază sub judecata aspră a lui Dumnezeu (vers. 45-48). Cu cât este mai mare privilegiul, cu atât este mai mare şi răspunderea şi cu atât mai mult se aşteaptă de la cei cărora li s-a dat mult (vers. 48).

Sentinţa rostită de profetul din vechime: „Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion” (Amos 6:1) pare a se reflecta în avertizarea dată de Hristos, potrivit căreia ucenicia creştină nu este o viaţă de relaxare. Pavel arată că viaţa creştină înseamnă luptă spirituală (Efeseni 6:12).

Efeseni 6:12
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

Fiecare creştin este implicat în conflictul cosmic dintre Hristos şi Satana, iar jertfa Sa delimitează clar cele două tabere. Numai prin credinţa neîntreruptă în Hristos putem obţine biruinţa finală.

Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult” (Luca 12:48). Ce ar trebui să însemne aceste cuvinte pentru noi, ca adventişti de ziua a şaptea? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO