Rugăciunea – model (1)
Ce aflăm din Luca 11:1-4 despre rugăciune?
Luca 11:1-4
1. Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.”
2. El le-a zis: „Când vă rugați, să ziceți: Tatal nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Imparăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.
3. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;
4. și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator; și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.”
„Tată” este numele lui Dumnezeu folosit cu predilecţie de Domnul Hristos şi apare de cel puţin o sută şaptezeci de ori în cele patru evanghelii. Când ne adresăm lui Dumnezeu în felul acesta, recunoaştem că El este o Persoană capabilă de cea mai apropiată relaţie cu oamenii. El este tot atât de real, de iubitor şi de grijuliu ca un părinte pământesc. Totuşi El este mai mult decât atât: este Tatăl din ceruri. El este diferit de un tată pământesc, fiindcă este omnipotent, omniscient, omniprezent şi desăvârşit în toate.
Expresia „Tatăl nostru care eşti în ceruri” ne aminteşte că Dumnezeu este sfânt şi că este o persoană. Ea delimitează religia creştină de filosofie (în care Dumnezeu este o idee) şi de panteism (în care Dumnezeu este tot ce există).
„Sfinţească-se Numele Tău” (Luca 11:2). Aici ni se aminteşte încă o dată de sfinţenia lui Dumnezeu. Aceia care pretind că sunt urmaşii Domnului trebuie să sfinţească Numele Său prin cuvânt şi faptă. Cine pretinde că-L urmează şi totuşi păcătuieşte împotriva Lui Îi pătează Numele. Cuvintele lui Isus din Matei 7:21-23 ne pot ajuta să înţelegem mai bine ce înseamnă să sfinţim Numele lui Dumnezeu.
„Vie Împărăţia Ta” (Luca 11:2). Evangheliile fac referire la Împărăţia lui Dumnezeu de peste o sută de ori: Luca de aproape patruzeci de ori, Matei de aproape cincizeci de ori, Marcu de şaisprezece ori, iar Ioan de trei ori. Domnul Isus a venit să descopere Împărăţia Sa şi să o întemeieze, atât prin realitatea prezentă a Împărăţiei harului, cât şi prin făgăduinţa împărăţiei viitoare, a slavei. Cine nu intră în prima, nu poate intra în a doua. Dorinţa Mântuitorului este ca ucenicii Săi să cunoască prima împărăţie ca o pregustare a celei de-a doua.
„Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ” (Luca 11:2). Voinţa lui Dumnezeu este recunoscută şi împlinită în cer. Isus ia acest fapt şi îl transformă în speranţa ca situaţia să fie la fel şi pe pământ. Când cere ca voia lui Dumnezeu să se facă „pe pământ”, El nu se referă la omenire în general, ci la fiecare dintre noi.
Îl cunoşti personal pe Domnul sau ai doar cunoştinţe despre El? Cum te poate aduce mai aproape de El viaţa de rugăciune? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
