Nici prea mult, nici prea puțin
Studiul XII – Trimestrul I
Marți, 17 martie 2015
În capitolul 30:7-9 găsim singura rugăciune consemnată în Proverbele. Și nu este întâmplător că ea urmează imediat după recunoașterea calității de Creator a lui Dumnezeu (vers.4) și după asigurarea despre credincioșia Sa (vers.5).
Proverbele 30
4 Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta?
5 Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.
6 N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos.
7 Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri înainte de moarte!
8 Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie.
9 Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sărăcie să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu.
5. Citește Proverbele 30:7-9. De ce ar cere cineva aceste lucruri?
Înainte de a-I cere lui Dumnezeu un anumit lucru, este important să ne asigurăm că relația noastră cu El este solidă. Dacă am recurs la minciună, înseamnă că ne purtăm ca și cum Dumnezeu Atotștiutorul nici nu ar exista. De aceea este atât de necesară mărturisirea păcatului pentru a primi iertarea (1Ioan 1:9). Noi nu Îl putem păcăli pe Dumnezeu. El ne vede exact așa cum suntem. Când ne rugăm, prosternarea, aplecarea până în tărână înaintea Sa (Plângerile 3:29), arată nu doar reverența și umilința noastră, ci și recunoașterea goliciunii noastre spirituale înaintea Sa.
1Ioan 1
9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.
Plângerile 3
29 să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea
În versetul 8, scriitorul Îi cere lui Dumnezeu să nu-i dea nici sărăcie, nici bogăție. În Biblie, verbul ,,a da” apare pentru prima oară în legătură cu oamenii atunci când Dumnezeu îi prezintă omului ce ,,i-a dat” ca hrană (Geneza 1:29). Din acest motiv, în multe culturi, hrana este în mod tradițional asociată cu rugăciunea. Nevoia de hrană, care ne face atât de dependenți de Creator, face din rugăciune o experiență esențială pentru supraviețuire.
Geneza 1
29 Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.
Cele două cereri nu urmăresc doar echilibrul omului, ci, în primul rând, au în vedere slava lui Dumnezeu. Dacă avem prea puțin, ajungem să furăm și să-L insultăm pe Dunezeu, iar dacă avem prea mult, nu mai simțim nevoia după El și putem ajunge chiar să negăm existența Sa. Merită remarcat aici faptul că numai a doua situație primejdioasă poate duce la ruperea legăturii cu Dumnezeu; prima are șanse mai mari să ne țină în legătură cu El.
Rugăciunea Domnească amintește și ea această dublă preocupare: (1) cererea: ,,Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6:11) ne asigură doar împlinirea nevoilor fizice, iar (2) ,,și nu ne duce în ispită” (Matei 6:13) are în vedere nevoile noastre spirituale.
Gândește-te cât de mult depinzi de Dumnezeu. Cum ne poate ajuta această realitate să creștem în credință? Care sunt pericolele când uităm de această dependență?
************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
1Corinteni 3
Dezbinările din Corint
1 Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.
2 V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi, şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,
3 pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
4 Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!” şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi voi oameni de lume?
5 Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut, şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.
6 Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească,
7 aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească.
8 Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt tot una, şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.
9 Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
Încercarea focului
10 După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.
11 Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos.
12 Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,
13 lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
14 Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.
15 Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.
Templul lui Dumnezeu
16 Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
17 Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.
18 Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.
19 Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor”.
20 Şi iarăşi: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.”
21 Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre:
22 fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre
23 şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
