Jefuirea săracului
Studiul IX – Trimestrul I
Luni, 23 februarie 2015
3. Cu privire la ce practică suntem avertizați în Proverbele 22:22,23; 23:10?
Proverbele 22
22 Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!
23 Căci Domnul le va apăra pricina lor şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie.
Proverbele 23
10 Nu muta hotarul văduvei şi nu intra în ogorul orfanilor,
Dacă furtuleste întotdeauna rău, interdicția de aici se referă la furtul de la categoria socială cea mai vulnerabilă: cei săraci și oprimați.
Ei sunt cu adevărat neajutorați și constituie obiectul grijii speciale a lui Dumnezeu (Exodul 22:21-27). Ne aducem aminte de David, care l-a ucis pe Urie pentru a-i lua nevasta și de parabola lui Natan despre mielușeaua săracului (2Samuel 12:1-14). Jefuirea sărmanului nu este doar o faptă condamnabilă, ci un păcat ,,împotriva Domnului” (2Samuel 12:13). A lua de la cineva care are mai puțin decât tine este mai rău decât a fura, este un act de lașitate. Chiar cred acești hoți că Dumnezeu nu îi vede?
Exodul 22
21 Să nu chinuieşti pe străin şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
22 Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.
23 Dacă-i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor – Eu le voi auzi strigătele;
24 mânia Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani.
25 Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar şi să nu ceri camătă de la el.
26 Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui,
27 căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.
2Samuel 12
1 Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis: „Într-o cetate erau doi oameni: unul bogat şi altul sărac.
2 Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.
3 Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui.
4 A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.”
5 David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte!
6 Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.”
7 Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul;
8 te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat.
9 Pentru ce dar ai dispreţuit tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul, ai luat de nevastă pe nevastă-sa şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
10 Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.’
11 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.
12 Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui’.”
13 David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri.
14 Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.”
Versetul 23 ne dă de înțeles că Dumnezeu îi vede și îi va pedepsi, chiar dacă scapă nepedepsiți de oameni deocamdată. Referirea la ,,Rascumpărătorul” (Proverbele 23:11) – în ebraică, Goel – poate sugera scena judecății divine de la sfârșitul timpului (Iov 19:25).
Proverbele 23
11 căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.
Iov 19
25 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
Avertizarea din aceste pasaje biblice le este dată celor interesați exclusiv de beneficiile imediate ale acțiunilor lor, dar nu și de consecințele pe termen lung. Ei își însușesc bunuri materiale și își extind proprietățile prin munca altora, recurgând la înșelăciune și chiar la crimă. Poate că acum se bucură, însă mai târziu vor plăti pentru faptele lor. Argumentul acesta nu are doar menirea de a-l descuraja pe hoț, ci și de a arăta că valorile noastre morale sunt strâns legate de suveranitatea lui Dumnezeu.
În Anglia, un grup de atei a lipit un afiș cu următorul slogan pe autobuzele din oraș: ,,Probabil că Dumnezeu nu există. Încetează deci să te mai îngrijorezi și bucură-te de viață!”. Deși ar putea fi date multe alte replici bune, gândește-te la următoarea: ,, Dacă Dumnezeu nu există, atunci cei ce fură de la sărac și scapă nepedepsiți chiar nu au de ce să se ingrijoreze. Toți cei ce au făcut mult rău și care se pare că au scăpat nepedepsiți, chiar au scăpat nepedepsiți.”
Cum ar trebui să ne ajute credința în Dumnezeu și în dreptatea promisă de El să ne liniștim întrucâtva sufletul tulburat de nedreptatea din lumea aceasta?
*********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 25
1 Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim.
2 Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă
3 şi i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.
4 Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi are să plece în curând acolo.
5 „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască”.
6 Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel.
7 Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi.
8 Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului”.
9 Festus, care voia să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?”
10 Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.
11 Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de cezar.”
12 Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce”.
Împăratul Agripa la Cezareea
13 După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus.
14 Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un om
15 împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea.
16 Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât.
17 Ei au venit deci aici şi, fără întârziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să aducă pe omul acesta.
18 Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu.
19 Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu.
20 Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
21 Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului şi am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la cezar.”
22 Agripa a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela”. „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi”.
23 A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.
24 Atunci, Festus a zis: „Împărate Agripa şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi, uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.
25 Fiindcă am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de cezar, am hotărât să-l trimit.
26 Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
27 Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pârât.”
