Compasiunea față de săraci
Studiul VIII – Trimestrul I
Miercuri , 18 februarie 2015
Caracterul unui om nu se măsoară în primul rând după înțelepciunea lui și nici după angajamentele religioase pe care și le ia, ci după dispoziția sa de a-i ajuta pe săraci și pe nevoiași. Caracterul nu este dat de ceea ce ai, ci de ceea ce îi oferi semenului tău. Samariteanul care își ajută semenul este mai aproape de Împărăția lui Dumnezeu decât preotul care trece pe lângă el ignorându-l (Luca 10:26-37). Cartea Proverbele pune accent pe această prioritate și o explică.
Luca 10
26 Isus i-a zis: „„Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?””
27 El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
28 „„Bine ai răspuns””, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei avea viaţa veşnică”.
29 Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”
30 Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „„Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.”
31 „Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a” „trecut înainte pe alături.”
32 „Un levit trecea şi el prin locul acela şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.”
33 „Dar un samaritean””, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.”
34 „S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi, l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.”
35 „A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: ‘Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere’.”
36 „Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?””
37 „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „„Du-te de fă şi tu la fel””, i-a zis Isus.
5. Citește Matei 25:35-40. Ce aflăm de aici despre identificarea Domnului Isus cu oamenii în nevoie? Ce ne spune acest adevăr despre modul în care ar trebui să ne raportăm la acești oameni?
Matei 25
35 „Căci” „am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin” „şi M-aţi primit;”
36 „am fost gol” „şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în” „temniţă şi aţi venit pe la Mine.’”
37 „Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?”
38 „Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat?”
39 „Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’”
40 „Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori” „aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.’”
De dragul lui Dumnezeu. Primul motiv pentru a face o prioritate din ajutorarea săracilor este Dumnezeu Însuși care apreciază compasiunea față de sărmani mai mult decât zelul religios (Proverbele 19:17; 21:13). Sensibilitatea față de nevoile săracilor și faptele concrete prin care îi ajutăm contează înaintea lui Dumnezeu mai mult decât orice faptă evlavioasă. De altfel, Dumnezeu Se identifică în așa măsură cu această lucrare, încât ne spune că, atunci când le dăm săracilor, este ca și cum I-am da Lui Însuși (Matei 25:35-40).
Proverbele 19
17 Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea,
Proverbele 21
13 Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului nici el nu va căpăta răspuns când va striga.
De dragul săracilor. Al doilea motiv este omul sărac, care, la fel ca omul bogat, a fost creat de Dumnezeu (Proverbele 22:2). Egalitatea dintre oameni (în virtutea faptului că toți sunt creați de Dumnezeu) îi face pe cei săraci să fie la fel de vrednici de atenție ca oamenii înstăriți. Noi ar trebui să ne iubim semenii pentru că toți sunt ființe create după chipul lui Dumnezeu.
Proverbele 22
2 Bogatul şi săracul se întâlnesc: Domnul i-a făcut şi pe unul, şi pe altul.
Pe de altă parte, gândește-te cât de bine îți face personal faptul că îi ajuți pe cei în nevoie. Noi suntem egoiști din fire și avem tendința de a ne purta de grijă nouă mai mult decât altora. Când ne dăruim pe noi înșine, învățăm să murim față de propria persoană și să reflectăm mai bine la caracterul Domnului Hristos.
În ce situații simți o mai mare satisfacție personală: atunci când îi ajuți pe cei în nevoie sau când te ocupi exclusiv de nevoile personale?
***********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 20
Pavel în Macedonia
1 Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei şi a plecat în Macedonia.
2 A străbătut ţinutul acesta şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
3 unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar iudeii i-au întins curse. Atunci, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4 Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim care erau din Asia.
5 Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat la Troa.
6 Iar noi, după zilele Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.
Învierea lui Eutih
7 În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.
8 În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
9 Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort.
10 Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”.
11 După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat.
12 Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.
Pavel la Milet
13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.
14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene.
15 De aici am mers pe mare şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion şi a doua zi am venit la Milet.
16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii.
Cuvântarea de rămas-bun
17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii.
18 Când au venit la el, le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei.
19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor.
20 Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case
21 şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.
22 Şi acum, iată că împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.
23 Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
24 Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25 Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
28 Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma,
30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.
33 N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
34 Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
35 În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: „‘Este mai ferice să dai decât să primeşti’.””
36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi.
37 Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel şi l-au sărutat.
38 Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.
