Educația
Studiul VIII – Trimestrul I
Joi, 19 februarie 2015
Cuvântul ebraic pentru ,,educație” provine dintr-un cuvânt care înseamnă ,,a clădi” și ,,a începe”. În gândirea ebraică, toate aceste sensuri sunt conține în ideea de educație. De aceea, când îl ,,învățăm” pe copil (Proverbele 22:6), noi clădim și începem să punem bazele viitorului său. Părinții și educatorii sunt răspunzători penru viitorul copilului respectiv și, implicit, pentru viitorul omenirii. Ceea ce facem astăzi cu copiii noștri va afecta societatea pe parcursul generațiilor viitoare.
Proverbele 22
6 Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
6. Ce ni se spune în Proverbele 22:6 despre importanța educației corespunzătoare date copiilor?
Amintim aici un fapt semnificativ: cuvântul ebraic pentru ,,a educa” este întrebuințat și pentru a exprima ideea de ,,sfințire” sau dedicare a Templului lui Dumnezeu (1 Împărați 8:63). Educația timpurie este, așadar, actul de dedicare a copiilor noștri lui Dumnezeu. Ea are un impact asupra mântuirii lor și chiar asupra mântuirii altora.
1 Împărați 8
63 Solomon a înjunghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulţumire pe care a adus-o Domnului. Aşa au făcut împăratul şi toţi copiii lui Israel sfinţirea Casei Domnului.
,,Părinților le este încredințată marea lucrare de educare și de instruire a copiilor lor pentru viața viitoare nemuritoare.” – Ellen G. White, Îndrumarea copilului, p.38. Educația aceasta are consecințe veșnice. Apostolul Pavel pare a face aluzie la acest text din Vechiul Testament atunci când îl îndeamnă pe Timotei să rămână la educația timpurie primită din ,,Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire” (2 Timotei 3:15).
7. Citește Proverbele 22:8,15. Ce principii descoperim aici?
Proverbele 22
8 Cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui este gata.
15 Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.
Educația poate fi comparată cu lucrarea de însămânțare. Viitorul societății noastre și al copiilor noștri depinde de ceea ce semănăm acum. Dacă sămânța este ,,nelegiuire”, atunci educația (,,nuiaua”) nu va avea rezultate (,,este gata”), în sensul că nu își va atinge scopul, și vom secera nelegiure (vers.8). În schimb, dacă sămânța este bună, atunci nuiaua educației va dezlipi nebunia lipită de inima copilului (vers.15).
Cel mai adesea îi învățăm pe alții (în special pe copii) prin exemplul nostru. Gândește-te la exemplul pe care îl dai. Ce fel de moștenire le lași? În ce privințe ai putea fi un exemplu mai bun?
*********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 21
Pavel îşi ia rămas-bun de la ucenicii din Tir
1 După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos şi de-acolo la Patara.
2 Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea şi am plecat.
3 Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga şi ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.
4 Acolo, am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
5 Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum, şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat.
6 Apoi, ne-am luat ziua bună unii de la alţii şi noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă.
Pavel la Ptolemaida şi la Cezareea. Prorocia lui Agab
7 După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi.
8 A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
9 El avea patru fete fecioare care proroceau.
10 Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab s-a pogorât din Iudeea
11 şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Aşa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi-l vor da în mâinile neamurilor’.”
12 Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
13 Atunci, Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”
14 Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia Domnului!”
15 După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim.
16 Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.
Pavel la Ierusalim în Templu
17 Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.
19 După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin slujba lui.
20 Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege.
21 Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
22 Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
23 Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.
24 Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea.
25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.”
26 Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
Prinderea lui Pavel
27 Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el
28 şi au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia, ba încă a vârât şi pe nişte greci în Templu şi a spurcat acest locaş sfânt.”
29 În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.
30 Toată cetatea s-a pus în mişcare şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
31 Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32 Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.
33 Atunci, căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34 Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime. Fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.
35 Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi din pricina îmbulzelii norodului întărâtat,
36 căci mulţimea norodului se ţinea după el şi striga: „La moarte cu el!”
Pavel cere voie să vorbească
37 Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?
38 Nu cumva eşti egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă şi a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?”
39 „Eu sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.”
40 După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:
