Nădăjduiește în Domnul
Studiul VIII – Trimestrul I
Marți, 17 februarie 2015
4. Ce lecție practică putem desprinde din Proverbele 20:17 și 21:5?
Proverbele 20
17 Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.
Proverbele 21
5 Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.
Hoțul care fură pâinea, o obține mai repede decât cel care trebuie să muncească pentru ea. Comercianții care mint ca să-și vândă produsele de proastă calitate se pot îmbogăți mai iute decât negustorul cinstit (compară Proverbele 21:5 cu versetul urmator). Proverbul spune însă că viitorul va transforma pâinea dulce furată în ,,pietriș” și bogăția strânsă rapid, în lipsă. Textul dă mai multe exemple pentru a ilustra această observație:
a. Moștenirea (Proverbele 20:21). Referirea la moștenirea câștigată repede (implicând ideea că părinții ar fi încă în viață) vine după condamnarea celui care își blestemă părinții (vers.20). Asocierea acestor două texte este semnificativă. Fiul (sau fiica) își blestemă părinții și le dorește moartea. Ba, mai mult, e posibil chiar ca el însuși să le fi pus la cale moartea pentru a obține moștenirea mai repede. Consecința acestui comportament este tragică: pieirea în întuneric (vers.20) și răsfrângerea asupra lui a blestemului rostit asupra părinților, fiindcă moștenirea ,,nu va fi binecuvântată la sfârșit” (vers.21).
Proverbele 20
20 Dacă cineva blestemă pe tatăl său şi pe mamă-sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului.
21 O moştenire repede câştigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârşit.
b. Răzbunarea (Proverbele 20:22). De data aceasta, proverbul se adresează victimei care ar putea fi ispitită să se răzbune pentru răul suferit și o sfătuiește să nădăjduiască în Domnul care îi va ajuta. Se sugerează aici, așadar, că omul care caută să se răzbune își asumă un mare risc. Proverbele 25:21,22 subliniază această învățătură, utilizând metafora strângerii cărbunilor aprinși pe capul vrăjmașului, un ritual egiptean care exprima pocăința și convertirea. Promisiunea din Proverbele 20:22 este aceea că, dacă ne abținem să ne revanșăm, vom primi ajutor de la Domnul și îl vom ajuta pe cel ce ne dușmănește să se schimbe, biruind astfel răul prin bine (Romani 12:21).
Proverbele 20
22 Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta.
Proverbele 25
21 Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.
22 Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.
Romani 12
21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Ce poți face pentru a te deprinde să oglindești mai bine caracterul lui Hristos în ceea ce privește biruirea răului prin bine? De ce este lucrul acesta contrar firii noastre? De ce este moartea față de eu singura cale de a atinge acest țel?
*********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 19
Ucenicii lui Ioan se fac creştini
1 Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici, a întâlnit pe câţiva ucenici
2 şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt”.
3 „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan”.
4 Atunci, Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus”.
5 Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
6 Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.
7 Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
Pavel învaţă pe norod la Efes
8 În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.
9 Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.
10 Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului.
11 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel,
12 până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.
Exorciştii iudei
13 Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”
14 Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.
15 Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?”
16 Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi, şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
18 Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
19 Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
20 Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.
Răscoala argintarului Dimitrie
21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma”.
22 A trimis în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.
23 Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele.
25 I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta
26 şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.
27 Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.”
28 Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!”
29 Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaius şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
30 Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
31 Chiar şi unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32 Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.
33 Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna şi voia să se apere înaintea norodului.
34 Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!”
35 Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?
36 Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
37 Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
38 Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii.
39 Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită.
40 Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.”
41 După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
