Fii onest!
Studiul VII – Trimestrul I
Joi, 12 februarie 2015
Odată, un împărat trebuia să numească un nou demnitar pentru poziția cea mai înaltă din împărăție și s-a gândit să organizeze în acest scop un concers de … minciuni. Câștigătorul avea să obțină poziția de prim-ministru! S-au înscris toți funcționarii de stat și, rând pe rând, au încercat să spună cea mai gogonată minciună. Dar împăratul nu a fost satisfăcut, nicio minciună nu i s-a părut convingătoare. Atunci, l-a întrebat pe unul dintre sfetnicii lui cei mai apropiați și mai de încredere:
– Tu de ce nu te-ai înscris la concurs?
Sfetnicul a răspuns:
– Îmi pare rău că vă dezamăgesc, Maiestate, dar nu am putut să mă înscriu, pentru că eu nu mint niciodată.
Împăratul l-a numit pe loc prim-ministru.
Noi, oamenii, suntem păcătoși și minciuna ne iese de pe buze mai ușor decât dredem. De aceea, să fim întotdeauna atenți ce spunem!
10. Ce se spune despre minciună în Proverbele 19?
Proverbele 19
1 Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun.
2 Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.
3 Nebunia omului îi suceşte calea şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui.
4 Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui.
5 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.
6 Omul darnic are mulţi linguşitori şi toţi sunt prieteni cu cel ce dă daruri.
7 Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.
8 Cine capătă înţelepciune îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea găseşte fericirea.
9 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni va pieri.
10 Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări, cu atât mai puţin unui rob să stăpânească peste voievozi.
11 Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile.
12 Mânia împăratului este ca răcnetul unui leu şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.
13 Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna.
14 Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.
15 Lenea te cufundă într-un somn adânc şi sufletul molatic suferă de foame.
16 Cine păzeşte porunca îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale va muri.
17 Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.
18 Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori.
19 Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta.
20 Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor!
21 Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.
22 Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.
23 Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire.
24 Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură.
25 Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa.
26 Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa este un fiu care aduce ruşine şi ocară.
27 Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.
28 Un martor stricat îşi bate joc de dreptate şi gura celor răi înghite nelegiuirea.
29 Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori şi loviturile, pentru spinările nebunilor.
Cartea Proverbelor susține un standard etic înalt. Mai bine să rămânem săraci sau să pierdem o promovare dacă, pentru a o obține, trebuie să mințim, să înșelăm și să ne sacrificăm integritatea (vers.1,22)
11. Care este responsabilitatea unui martor? Proverbele 19:9
Minciuna este rea oriunde și oricând, dar e cu atât mai rea când este rostită în curtea de judecată, sub jurământ. În multe țări, jurământul fals (sperjurul) este o infracțiune gravă. Martorul este obligat să dea o declarație corectă. Nu este o întâmplare faptul că versetul acesta urmează după afirmațiile din versetele 6 și 7: ,,Toți sunt prieteni cu cel ce dă daruri” și: ,,Săracul este urât chiar de prietenii și de frații lui”. Așadar, martorii nu trebuie să se lase influențați de mită sau de statutul social al celor despre care depun mărturie.
Citește Deuteronomul 24:10-22. Ce principiu important descoperim aici? Cum îl putem aplica la viața noastră și la relațiile noastre cu cei nevoiași?
Deuteronomul 24
Simbriaşii
10 Dacă ai vreo datorie la aproapele tău, să nu intri în casa lui ca să-i iei lucrul pus zălog,
11 ci să stai afară, şi cel pe care l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus zălog.
12 Dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu lucrul luat zălog de la el la tine;
13 să i-l dai înapoi la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui şi să te binecuvânteze, şi lucrul acesta ţi se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
14 Să nu nedreptăţeşti pe simbriaşul sărac şi nevoiaş, fie că este unul din fraţii tăi, fie că este unul din străinii care locuiesc în ţara ta, în cetăţile tale.
15 Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui, căci e sărac şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat.
16 Să nu omori pe părinţi pentru copii şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.
17 Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului şi să nu iei zălog haina văduvei.
18 Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo, de aceea îţi dau aceste porunci, ca să le împlineşti.
Drepturile străinului, ale orfanului şi ale văduvei
19 Când îţi vei secera ogorul şi vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l iei – să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în tot lucrul mâinilor tale.
20 Când îţi vei scutura măslinii, să nu culegi a doua oară roadele rămase pe ramuri – ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei.
21 Când îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinii care rămân pe urma ta – ei să fie ai străinului, ai orfanului şi ai văduvei.
22 Adu-ţi aminte că ai fost rob în ţara Egiptului, de aceea îţi dau poruncile acestea, ca să le împlineşti.
***********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 14
Pavel în Iconia
1 În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut.
2 Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraţilor.
3 Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.
4 Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii.
5 Neamurile şi iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mişcare, ca să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.
6 Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul de primprejur.
7 Şi au propovăduit Evanghelia acolo.
Vindecarea unui olog
8 În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.
9 El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, şi, fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,
10 a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare”. Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble.
11 La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoniană: „Zeii s-au pogorât la noi în chip omenesc”.
12 Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia cuvântul.
13 Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
14 Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat:
15 „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele.
16 El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor,
17 măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.”
18 Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.
Pavel în Derbe şi Antiohia
19 Atunci, au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte iudei, care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit.
20 Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
21 După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,
22 Întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
23 Au rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.
24 Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,
25 au vestit Cuvântul în Perga şi s-au pogorât la Atalia.
26 De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârşiseră.
27 După venirea lor, au adunat biserica şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei şi cum deschisese neamurilor uşa credinţei.
28 Şi au rămas destul de multă vreme acolo, cu ucenicii.
