Speranța celui neprihănit
Studiul V – Trimestrul I
Marți, 27 ianuarie 2015
3. Citește Proverbele 11:3. Ce dovezi avem că afirmația aceasta este adevărată?
Proverbele 11
3 Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
Aproape oricine a fost martor al unor întâmplări sau a auzit despre evenimente care ilustrează acest adevăr spiritual. Însă există și situații care ne arată că, deocamdată, trebuie să acceptăm acest adevăr prin credință.
4. Citește capitolul 11 din Proverbele. Deși subiectele abordate aici sunt numeroase, încearcă să identifici marile binecuvântări de care are parte cel credincios, în contrast cu ceea ce li se întâmplă celor răi.
Proverbele 11
1 Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.
2 Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3 Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
4 În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.
5 Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui.
6 Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor.
7 La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
8 Cel neprihănit este scăpat din strâmtorare, şi cel rău îi ia locul.
9 Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.
10 Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.
11 Cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. –
12 Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. –
13 Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat. –
14 Când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. –
15 Cui se pune chezaş pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. –
16 O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. –
17 Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui. –
18 Cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată. –
19 Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. –
20 Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
21 Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată.
22 Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc. –
23 Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mânie. –
24 Unul care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. –
25 Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. –
26 Cine opreşte grâul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea. –
27 Cine urmăreşte binele îşi câştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. –
28 Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul.
29 Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! –
30 Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete. –
31 Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!
Gândul la viitor și la valoarea lucrurilor nevăzute încă (2 Corinteni 4:18) îi motivează pe cei neprihăniți să ducă o iață curată. Ei și-au legat speranța de viitor și de aceea se poartă cu smerenie, onestitate și compasiune.
2 Corinteni 4
18 Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.
Oamenii răi trăiesc numai în prezent; sunt ocupați numai cu lucrurile pe care le văd acum și cu recompensa imediată. Primul lor gând este la ei înșiși și la înșelăciunile și abuzurile pe care ar putea să le mai facă. De pildă, comercianții care-și înșală clienții pot câștiga o recompensă imediată dacă stabilesc un preț mai mare, dar, în final, își pot pierde clienții și chiar afacerea (Proverbele 11:3,18).
Proverbele 11
3 Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
18 Cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată.
Gândește-te ce decizii ai nevoie să iei acum și cum anume poți sp ți le respecți odată luate. Ce rol are aici plănuirea pe termen lung (pentru veșnicie)?
*************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Ioan 18
1 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui.
2 Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
3 Iuda deci a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
4 Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”
5 Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei.
6 Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ.
7 El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.
8 Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”
9 A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”
10 Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
11 Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
12 Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat.
13 L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
14 Şi Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”
15 Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
16 Petru însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru.
17 Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii Omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el.
18 Robii şi aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
19 Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
21 Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.”
22 La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”
23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”
24 Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt.”
26 Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
27 Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.
28 Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile.
29 Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva Omului acestuia?”
30 Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
31 Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.
32 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
33 Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”
34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?”
35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?”
36 „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”
37 „Atunci un Împărat tot eşti!”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El.
39 Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobod pe cineva de Paşti, vreţi să vă slobod pe „Împăratul iudeilor”?”
40 Atunci toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tâlhar.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
