Studiul V – Trimestrul I
Luni, 26 ianuarie 2015
,,Gura” ca metaforă pentru vorbire, este amintită frecvent în cartea Proverbele. În versiunea în limba română, cuvântul ,,gură” este utilizat de 41 de ori, ,,buza” apare de 22 de ori, iar ,,limba” de 19 ori. Modul în care este folosită vorbirea constituie o temă importantă, îndeosebi în capitolele 10-29.
Premisa de bază este următoarea: cuvintele noastre exercută o influență puternică fie spre bine, fie spre rău. Limba poate fi cel mai bun dar pe care l-am primit sau ceva extrem de rău. Această ambivalentă a limbii este una dintre cele mai importante lecții din cartea Proverbele. Da, gura poate genera viață, dar tot ea poate aduce moartea!
2. Ce deosebire există între modul în care vorbește cel neprihănit și modul în care vorbește cel rău? Proverbele 10:11-14
Proverbele 10
11 Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde silnicie. –
12 Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile. –
13 Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. –
14 Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată.
Expresia simbolică ,,izvor de viață” din versetul 11 se referă la însușirile înțelepciunii. În alte locuri din Scriptură, ea este folosită cu referire la Domnul (Psalmii 36:9), Sursa de viață, dar și în legătură cu sanctuarul, fiindcă din el ,,iese” un râu care dă viață (Ezechiel 47:1,2). De asemenea, Domnul Isus a apelat la această metaforă pentru a ilustra darul Duhului Sfânt (Ioan 4:14).
Psalmii 36
9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
Ezechiel 47
1 M-a adus înapoi la uşa Casei. Şi iată că ieşea apă de sub pragul Casei, dinspre răsărit; căci faţa Casei era spre răsărit. Apa se cobora de sub partea dreaptă a Casei înspre partea de miazăzi a altarului.
2 M-a scos pe poarta de miazănoapte şi m-a făcut să ocolesc pe din afară până la poarta de răsărit. Şi iată că apa curgea din partea dreaptă.
Ioan 4
14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”
În contextul acesta, asenănarea gurii celui neprihănit cu ,,un izvor de viață” îl așază pe acesta în legătură cu Dumnezeu Însuși. Vorbirea celui neprihănit înseamnă viață. Acesta este, de fapt, și rolul cel mai indicat al gurii: să fie o promotoare a binelui, și nu a răului; un izvor de viață și nu de moarte. Întâlnim ideea aceasta și în Iacov 3:2-12.
Iacov 3
2 Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.
3 De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.
4 Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.
5 Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
6 Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
7 Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc,
8 dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.
9 Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
11 Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?
12 Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
De asemenea, să ne reamintim faptul că Dumnezeu a creat cerurile și pământul prin vorbire, prin ,,cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3). Vorbirea trebuie să servească, așadar, în mod exclusiv scopurilor creatoare.
Evrei 1
3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,
Meditează asupra forței uriașe a cuvintelor. Printr-un cuvânt, îi poți inspira altuia încredere, bucurie, speranță ori îl poți zdrobi și distruge, ca printr-un atac corporal. Cât de atent ești la cuvintele pe care le rostești?
*************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Ioan 17
1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2 după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
6 Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.
7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.
8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.
9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: –
10 tot ce este al Meu este al Tău, şi ce este al Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei.
11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.
12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14 Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17 Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
19 Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –
23 Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
24 Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
