Studiul V – Trimestrul I
Miercuri, 28 ianuarie 2015
5. Citește capitolul 12 din Proverbele, urmărind subiectul vorbirii, în special referirile la rostirea adevărului sau a minciunii. Ce aflăm de aici despre onestitate și despre minciună?
Proverbele 12
1 Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea este prost. –
2 Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.
3 Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. –
4 O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. –
5 Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune. –
6 Cuvintele celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. –
7 Cei răi sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
8 Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. –
9 Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca. –
10 Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.
11 Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. –
12 Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. –
13 În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. –
14 Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui. –
15 Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. –
16 Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara. –
17 Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. –
18 Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. –
19 Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. –
20 Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace. –
21 Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit, dar cei răi sunt năpădiţi de rele. –
22 Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuţi. –
23 Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia. –
24 Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir. –
25 Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. –
26 Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. –
27 Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. –
28 Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. –
Filosoful Sisseca Bok a demonstrat cât de dăunătoare poate fi minciuna pentru societate. Ea scrie: ,,Așadar, o societate ai cărei membri nu ar avea capacitatea de a distinge mesajele adevărate de cele înșelătoare s-ar prăbuși.” – Lying: Moral Choise in Public and Private Live [Minciuna: o alegere morală în viața publică și privată] (New York: Pantheon Books, 1978), p.19. Tot așa, Augustin, citat în introducerea cărții acestei autoare, spunea: ,,Când respectul pentru adevăr este distrus sau chiar numai puțin slăbit, toate lucrurile rămân îndoielnice.” – p.xv
Ellen G. White scrie: ,,Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Lui. El declară că în cetatea sfântă <<nimic întinat nu va intra…, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună>>. Rostirea adevărului să nu fie susținută doar slab sau șovăielnic. Ea să devină parte din viață. Joaca de-a adevărul și ascunderea lui în funcție de planurile personale egoiste însemnă naufragiul credinței. […] Cel ce spune neadevăruri își vinde sufletul pe nimic. Falsitățile lui pot părea a fi folositoare în situații de urgență; el poate lăsa impresia că face niște progrese în afaceri care nu ar putea fi obținute prin tranzacții cinstite; însă, în cele din urmă, el ajunge în situația de a nu mai putea să aibă încredere în nimeni. Fiind el însuși un mincinos, nu are nicio încredere în cuvântul altora.” – My Life Today, p.331
Când ne gândim la puterea extraordinară a cuvintelor, trebuie să ne gândim și la minciună, fiindcă cele mai multe minciuni implică vorbirea. Cine dintre noi nu a simțit înțepătura, trădarea și sentimentul de murdărie atuci când a fost mințit? Când minciuna este mai degrabă norma decât abaterea de la normă, societatea se prăbușește într-un haos total.
Mai există însă un aspect: efectul minciunii asupra mincinoșilor. Unii s-au obișnuit atât de mult să mintă, încât nu mai simt nicio mustrare de cuget; totuși mulți se simt vinovați și le este rușine când mint, semn că încă mai sunt receptivi la îndemnurile Duhului Sfânt. Gândește-te însă la pericolul în care se află cel care minte fără să clipească!
Care e cea mai recentă ocazia în care ai mințit? Cum te-ai simțit?
*************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Ioan 19
1 Atunci Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată.
2 Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
3 Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.
4 Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”
5 Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
6 Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”
7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
9 A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
10 Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?”
11 „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
12 De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.”
13 Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte: „Gabata.”
14 Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”
15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”
16 Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
17 Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”.
18 Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
19 Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.”
20 Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.
21 Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.”
22 „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.
23 Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.
24 Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.
25 Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalena.
26 Când a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”
27 Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
28 După aceea Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.”
29 Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.
30 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
32 Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.
33 Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor;
34 ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.
35 Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.
36 Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.”
37 Şi, în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe Cine au străpuns.”
38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus.
39 Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
40 Au luat deci trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.
41 În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42 Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
