Înțelepciunea și crearea lumii

Studiul IV – Trimestrul I

Luni, 19 ianuarie 2015

3. Citește Proverbele 8:22-31. Ce legătură are înțelepciunea cu facerea lumii?

Proverbele 8

22 Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
24 Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
26 când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27 Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,
28 când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
29 când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,
30 eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,
31 jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

Înțelepciunea este în mod tainic legată de Domnul, Creatorul. Poemul înțelepciunii din acest pasaj are multe cuvinte în comun cu relatarea despre facerea lumii din Geneza 1 și 2 și reflectă structura literară a acesteia, fiind organizat în jurul a trei elemente fundamentale: cerul, apa și pământul. Scopul acestei paralele este acela de a evidenția autoritatea primară a înțelepciunii: dacă Dumnezeu a folosit înțelepciunea pentru a crea, dacă înțelepciunea este cel mai vechi instrument,  mai vechi decât universul însuși, și dacă este atât de vitală pentru existență, cu atât mai mult noi, oamenii, avem nevoie de ea în tot ce facem!

La fel de puternic este subliniată și originea divină a înțelepciunii. Primul cuvânt al poemului este ,,Domnul”, Yahweh, iar despre El se spune că ,,a făcut” (al doilea cuvânt) înțelepciunea. Cuvântul ebraic qanah tradus aici cu ,,a făcut” are mai degrabă conotația de ,,a naște” decât de ,,a crea” (vezi Deuteronomul 32:6; Geneza 4:1). Cuvântul următor din textul ebraic este un termen tehnic asociat cu creația din Geneza, reshit (,,început”, redat aici prin expresia ,,cea dintâi”), și apare chiar în primul verset din Geneza: ,,La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

Deuteronomul 32

6 Pe Domnul Îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit şi ţi-a dat fiinţă?

Geneza 4

1 Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”

Totuși, în Proverbele 8:22, reshit (,,începutul”, ,,cea dintâi”) are un sens ușor diferit față de cel din Geneza 1. Dacă în Geneza 1:1, el este legat de activitatea de creație, în textul din Proverbele este legat de Dumnezeu Însuși și de lucrările Lui (derek), adică de natura Sa. Ideea este că înțelepciunea face parte din însuși modul Său de a fi.

Proverbele 8

2 Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

Geneza 1

1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

Înțelepciunea se plasează astfel în timp chiar înainte de crearea universului. Ea există ,,din veșnicie”, din vremea în care numai Dumnezeu era prezent.

Prin urmare, înțelepciunea nu îți are originea în noi, ci ne este descoperită; este ceva ce învățăm, nu ceva ce putem produce singuri. Cel care umblă în propria ,,lumină” umblă, de fapt, în întuneric. După cum știm, Domnul Isus este ,,adevărata Lumină care luminează pe orice om” (Ioan 1:9) și orice om are nevoie de lumină.

*

*************************************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I

Ioan 10

1 Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
2 Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor.
3 Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.
4 După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
5 Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
6 Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
8 Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9 Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
10 Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.
12 Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13 Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14 Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
15 aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.
17 Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
18 Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”
19 Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.
20 Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?”
21 Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor?”
22 În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.
23 Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.
24 Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”
25 „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26 Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.
27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
28 Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
30 Eu şi Tatăl una suntem.”
31 Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.
32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”
33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”
34 Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei”?
35 Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –
36 cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.”
39 La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.
40 Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.
41 Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar tot ce a spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.”
42 Şi mulţi au crezut în El în locul acela.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO