Studiul IV – Trimestrul I

Duminică, 18 ianuarie 2015

1. Ce ni se spune în Proverbele 8:1-21 despre înțelepciune?

Proverbele 8

1 Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 Ea se aşază sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii,
3 şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
4 „Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!
6 Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
10 Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13 Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14 De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.
16 Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului.
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18 Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.

Înțelepciunea este atât de importantă, încât ar trebui să ajungă la cunoștința fiecărui om. Dumnezeu i-a creat pe oameni, iar Domnul Hristos a murit pentru fiecare în parte. De aceea, înțelepciunea – sau, altfel spus, cunoașterea lui Dumnezeu și a mântuirii oferite de El – este pentru fiecare dintre noi.

Observă cuvintele folosite pentru a descrie prezența ,,vocală” a înțelepciunii: ,,strigă”, ,,își înalță glasul”, ,,glasul meu”, ,,buzele mi se deschis”, ,,gura mea”, ,,buzele mele”, ,,cuvintele”. Oricum ar înțelege cineva aceste metafore, un lucru este clar: înțelepciunea trebuie comunicată; ea trebuie să ajungă la urechile oricui vrea să audă, pentru că, așa cum am văzut în studiul de săptămâna trecută, ceea ce spune ea este o chestiune de viață și de moarte.

Înțelepciunea reia de opt ori ideea autenticității cuvintelor ei. Un alt fapt interesant este acela că descrierea ei din acest pasaj seamănă foarte bine cu portretizarea Domnului din Deuteronomul 32:4. Această paralelă nu trebuie totuși să ne surprindă, întrucât Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor (vezi Ioan 1:1-3), este temelia întregului adevăr.

Deuteronomul 32

4 El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.

Ioan 1

1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

2. Potrivit cu Proverbele 8:10,11, care este valoarea înțelepciunii?

Proverbele 8

10 Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

Cât de mulți oameni au trăit și trăiesc și astăzi în ignoranță, în neștiință și în întuneric! Mulți nu au nicio speranță ori au numai nădejdi deșarte. Lucrul acesta este cu atât mai trist, cu cât înțelepciunea și adevărul sunt atât de pline de speranță și de promisiunea unei vieți noi acum și a unei vieți veșnice într-un cer nou și pe un pământ nou, în virtutea jertfei Domnului Hristos. Nici chiar toate bogațiile din lume nu valorează nimic dacă nu Îl cunoaștem pe Dumnezeu!

Citește Matei 16:26 și întreabă-te cât de bine oglindește viața ta acest adevăr crucial.

Matei 16

26 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

*

*********************************************************************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I

Ioan 9

1 Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.
2 Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”
3 Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
4 Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
5 Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”
6 După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta
7 şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.
8 Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?”
9 Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu; dar seamănă cu el.” Şi el însuşi zicea: „Eu sunt.”
10 Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?”
11 El a răspuns: „Omul acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: „Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.” M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.”
12 „Unde este Omul acela?”, l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu.”
13 Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
14 Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii.
15 Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat, şi văd.”
16 Atunci unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un Om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei.
17 Iarăşi au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El, în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este un proroc”, le-a răspuns el.
18 Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până n-au chemat pe părinţii lui.
19 Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru care spuneţi că s-a născut orb? Cum, dar, vede acum?”
20 Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.
21 Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.”
22 Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se temeau de iudei; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.
23 De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.”
24 Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că Omul acesta este un păcătos.”
25 El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.”
26 Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”
27 „Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!”
28 Ei l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise.
29 Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar Acesta nu ştim de unde este.”
30 „Aici este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii.
31 Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.
32 De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33 Dacă Omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”
34 „Tu eşti născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.
35 Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”
36 El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”
37 „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi Cel care vorbeşte cu tine Acela este.”
38 „Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat.
39 Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.”
40 Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”
41 „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO