Modele de rugăciune

Studiul XII – Trimestrul IV

Miercuri , 17 decembrie 2014

4. Citeşte Iacov 5:17,18. Ce lecţie despre rugăciune desprindem din exemplul lui Ilie? Ce legătură are experienţa lui cu vindecarea, iertarea şi restaurarea?

Iacov 5

17 Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s’a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n’a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.
18 Apoi s’a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pămîntul şi-a dat rodul.

Versetele acestea ilustrează asigurarea oferită la finalul versetului 16: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” Ilie a fost, într-adevăr, un om neprihănit şi chiar a fost luat la cer, dar nu a fost un supraom. El a avut aceleaşi slăbiciuni ca şi noi. Faptul că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea ar trebui să ne încurajeze şi pe noi să ne rugăm cu încredere. Iacov scrie că Ilie „s-a rugat cu stăruinţă” să nu plouă (un detaliu nemenţionat în Vechiul Testament), cerând, după câte se pare, împlinirea pasajului din Deuteronomul 11:13-17 (la care se face aluzie în Iacov 5:18).

Deuteronomul 11

13 Dacă veţi asculta de poruncile mele pe cari vi le dau astăzi, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru,
14 El va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie şi ploaie tîrzie, şi-ţi vei strînge grîul, mustul şi untdelemnul;
15 de asemenea va da iarbă în cîmpiile tale pentru vite, şi vei mînca şi te vei sătura.
16 Vedeţi să nu vi se amăgească inima, şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor.
17 Căci atunci Domnul S’ar aprinde de mînie împotriva voastră; ar închide cerurile, şi n’ar mai fi ploaie; pămîntul nu şi-ar mai da roadele, şi aţi pieri curînd din ţara aceea bună pe care v’o dă Domnul.

În baza acestei profeţii din Deuteronomul, închinarea israeliţilor la Baal, zeul furtunii şi al fulgerului, nu putea fi trecută cu vederea. Noi nu ştim cât timp s-a rugat Ilie, dar putem fi convinşi că el şi-a întemeiat cererile pe studiul atent şi pe meditaţia asupra pasajelor din Cuvântul lui Dumnezeu care făceau referire la circumstanţele în care se găsea. Poate că, în rugăciunea sa, a citat textul din Deuteronomul, la fel cum a procedat Daniel când a inclus în rugăciunea lui pentru restaurarea Ierusalimului profeţia lui Ieremia (Daniel 9:2,3). Şi rugăciunile noastre vor fi mai eficiente atunci când vor lua naştere din cercetarea atentă a Cuvântului lui Dumnezeu referitor la situaţia respectivă.

Daniel 9

2 în anul dintîi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre cari vorbise Domnul către proorocul Ieremia.
3 Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.

Perioada de secetă de trei ani şi şase luni (amintită şi în Luca 4:25) este în Scriptură un timp de probă cu semnificaţii profunde (ne trimite cu gândul la perioada profetică de „o jumătate de săptămână” sau de trei ani şi jumătate cât a durat lucrarea Domnului Isus [Daniel 9:27] şi la perioada de „trei ani şi jumătate” de întuneric şi apostazie a bisericii creştine [Daniel 7:25 şi Apocalipsa 12:14]). La încheierea acestui timp, Dumnezeu l-a trimis pe Ilie să dea startul lucrării de redeşteptare şi reformă în Israel. Lucrarea sa a prefigurat activitatea lui Ioan Botezătorul, de pregătire a poporului Israel pentru prima venire a Domnului Hristos, dar şi activitatea bisericii rămăşiţei de pregătire a unui popor pentru a doua Sa venire (vezi Maleahi 4:5,6; Matei 11:13,14).

Luca 4

25 Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, cînd a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi cînd a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;

Daniel 9

27 El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.

Daniel 7

25 El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp… de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme.

Apocalipsa 12

14 Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremei, departe de faţa şarpelui.

Maleahi 4

5 Iată, vă voi trimete pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
6 El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem

Matei 11

13 Căci pînă la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea.
14 Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.

Ca biserică, ne dorim redeşteptarea şi reforma, dar să nu uităm că acestea trebuie să înceapă în viaţa fiecăruia dintre noi, în sufletul nostru. Ce decizii poţi lua personal în acest sens?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Luca 1

1 Fiindcă mulţi s’au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari s’au petrecut printre noi,
2 după cum ni le-au încredinţat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, şi au ajuns slujitori ai cuvîntului,
3 am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,
4 ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai.
5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.
6 Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului.
7 N’aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă.
8 Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui,
9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămîieze în Templul Domnului.
10 În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.
11 Atunci un înger al Domnului s’a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere.
12 Zaharia s’a spăimîntat, cînd l-a văzut; şi l-a apucat frica.
13 Dar îngerul i-a zis: ,,Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.
16 El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.„
18 Zaharia a zis îngerului: ,,Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă.„
19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: ,,Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.
20 Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n’ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor.„
21 Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu.
22 Cînd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într’una, şi a rămas mut.
23 După ce i s’au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s’a dus acasă.
24 Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s’a ţinut ascunsă de tot cinci luni. ,,Căci„, zicea ea,
25 ,,iată ce mi -a făcut Domnul, cînd Şi -a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.„
26 În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într’o cetate din Galilea, numită Nazaret,
27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28 Îngerul a intrat la ea, şi a zis: ,,Plecăciune, ţie, căreia ţi s’a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!„
29 Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.
30 Îngerul i-a zis: ,,Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31 Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.„
34 Maria a zis îngerului: ,,Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?„
35 Îngerul i-a răspuns: ,,Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36 Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
37 Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38 Maria a zis: ,,Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!„ Şi îngerul a plecat dela ea.
39 Maria s’a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într’o cetate a lui Iuda.
40 A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.
41 Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt.
42 Ea a strigat cu glas tare: ,,Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.
43 Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
44 Fiindcă iată, cum mi -a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pîntece de bucurie.
45 Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.„
46 Şi Maria a zis: ,,Sufletul meu măreşte pe Domnul,
47 şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu,
48 pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
49 pentrucă Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,
50 şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51 El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor.
52 A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămînzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mînile goale.
54 A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, –
55 cum făgăduise părinţilor noştri, -faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.„
56 Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s’a întors acasă.
57 Elisavetei i s’a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
58 Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.
59 În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60 Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Nu. Ci are să se cheme Ioan.„
61 Ei i-au zis: ,,Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.„
62 Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să -i pună numele.
63 Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicînd: ,,Numele lui este Ioan.„ Şi toţi s’au minunat.
64 În clipa aceea, i s’a deschis gura, i s’a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu.
65 Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.
66 Toţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: ,,Oare ce va fi pruncul acesta?„ Şi mîna Domnului era într’adevăr cu el.
67 Zaharia, tatăl lui, s’a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, şi a zis:
68 ,,Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.
69 Şi ne -a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David,
70 cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; –
71 mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc!
72 Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,
73 potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
74 că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
75 trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,
77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; –
78 datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
79 ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!„
80 Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO