Vindecare pentru suflet

Studiul XII – Trimestrul IV

Marți , 16 decembrie 2014

Vindecarea sufletului este mai importantă decât cea a trupului. În definitiv, scopul nu este să-i ajutăm pe oameni să fie nişte păcătoşi mai sănătoşi, ci să le îndreptăm privirea spre viaţa veşnică prin Domnul Isus. Poate că de aceea lasă Iacov în urmă situaţiile ipotetice din versetele 13-15 şi trece în versetul 16 la certitudinea că toţi suntem „bolnavi” de păcat şi la asigurarea vindecării. Aici, cuvântul pentru vindecare (iaomai) depăşeşte în mod clar graniţele însănătoşirii fizice (Matei 13:15). După ce a făcut aluzie în versetul 15 la un sens lărgit al cuvântului vindecare (incluzând învierea), Iacov asociază boala cu păcatul, care este cauza primară a tuturor problemelor – nu în sensul că orice suferinţă este cauzată de un anumit păcat, ci boala şi moartea sunt urmările faptului că suntem păcătoşi.

Iacov 5

13 Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!
14 Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Matei 13

15  Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

3. Citeşte Marcu 2:1-12 şi compară cu Evrei 12:12,13; 1 Petru 2:24,25. Despre ce vindecare este vorba în aceste pasaje biblice? Care estecondiţia acestei vindecări?

Marcu 2

1 După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă
2 şi s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul.
3 Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.
4 Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
5 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!”
6 Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor:
7 „Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”
8 Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?
9  Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sunt iertate”, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”?
10  Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,
11  „Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.”
12 Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!”

Evrei 12

12 Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

1 Petru 2

24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre.

Credinţa în Domnul Isus aduce vindecare de slăbiciunea spirituală şi de păcat. Fiecare vindecare săvârşită de El a fost şi o parabolă menită să le atragă oamenilor atenţia spre nevoia lor mai profundă după mântuire. El i-a dat imediat paraliticului asigurarea că păcatele i-au fost iertate (Marcu 2), deoarece el îşi dorea în primul rând vindecarea spirituală. „Mai mult decât vindecarea fizică, el dorea eliberarea de povara păcatului. Dacă ar fi putut să-L vadă pe Iisus şi să primească asigurarea iertării şi a păcii cu Cerul, el ar fi fost mulţumit fie să trăiască, fie să moară, potrivit cu voia lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 267

Este drept că oamenii lui Dumnezeu din vremea noastră care se ocupă de tratarea bolilor ar trebui să apeleze la toate mijloacele medicale disponibile, însă ei ar trebui să depună eforturi şi în vederea vindecării omului ca întreg, pentru viaţa aceasta şi pentru cea viitoare.

Un alt aspect al vindecării este reînnodarea relaţiilor şi, de aceea Iacov ne îndeamnă să ne mărturisim păcatele unii altora (Iacov 5:16), adică celor cărora le-am greşit (Matei 18:15,21,22). Când greşim faţă de cineva sau îi facem supărare, suntem datori să mergem la el şi să ne mărturisim greşeala. Abia atunci ne vom bucura de binecuvântarea Domnului, deoarece procesul mărturisirii cuprinde şi moartea faţă de sine, condiţia necesară ca Hristos să ia chip în noi.

Iacov 5

16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Matei 18

15  Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.
21 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Marcu 16

1 După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
2 În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.
3 Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?”
4 Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
5 Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat.
6 El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.
7 Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.”
8 Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.
9 (Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci.
10 Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau.
11 Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.
12 După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară.
13 Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14 În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
15 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
16  Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.
17  Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
18  vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
19 Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.
20 Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO