Mântuit prin primirea neprihănirii

Studiul III – Trimestrul IV

Joi , 16 octombrie 2014

 

 

8. Citeşte Iacov 1:21. Ce poate face Cuvântul, potrivit acestui text?

Iacov 1

21. De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.

Textul acesta este concluzia la tot ce s-a spus până aici despre credinţă şi despre mântuire. El constituie un apel la debarasarea de orice necurăţie şi la separarea de orice răutate. Porunca de a ne lepăda (sau de „a ne lăsa”, „a ne dezbrăca”) de orice lucru rău apare de mai multe ori în Noul Testament (Romani 13:12; Efeseni 4:22,25; Coloseni 3:8; Evrei 12:1; 1 Petru 2:1). Se poate referi şi la „dezbrăcare” şi este, în fond, un îndemn de a ne desprinde de orice obicei rău care nu are ce căuta în viaţa urmaşului lui Hristos, de a da deoparte „hainele mânjite” ale păcatului (vezi Isaia 64:6). Iacov pune în contrast hainele ponosite ale săracului cu haina strălucitoare a bogatului (Iacov 2:2), deplângând, asemenea Domnului Isus, tendinţa omului de a se preocupa foarte mult de aspectul exterior, când Dumnezeu este interesat mai presus de toate de starea inimii noastre.

Romani 13

12. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

Efeseni 4

22. cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;

25. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.

Coloseni 3

8. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură.

Evrei 12

1. Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.

1 Petru 2

1. Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;

Isaia 64

6. Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

Iacov 2

2. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;

În traducerea greacă a Vechiului Testament, cuvântul folosit aici pentru hainele săracului, ryparos, apare într-un singur pasaj: Zaharia 3:3,4. Iosua, marele-preot, stă înaintea Domnului, ca reprezentant al lui Israel, îmbrăcat în haine murdare. Dumnezeu îi dă jos aceste haine şi îl îmbracă în haine curate, de sărbătoare, un simbol al iertării şi al curăţirii poporului.

Zaharia 3

3. Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului.

4. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!”

Scena aceasta este foarte diferită de imaginea creştină obișnuită, în care Domnul Isus este înfăţişat cum așază haina albă imaculată peste hainele zdrenţuite şi înnegrite ale păcătosului. Cine procedează aşa în viaţa de zi cu zi? Nimeni nu îmbracă o haină curată peste una murdară! În Zaharia, îmbrăcarea hainei de sărbătoare este precedată de aruncarea hainelor murdare. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim fără păcat înainte de a putea să fim îmbrăcaţi în neprihănirea Domnului Hristos. Dacă aceasta ar fi o condiţie, atunci cine ar mai putea fi mântuit? Dar aceasta nu înseamnă că, dacă păcătuim după ce L-am primit pe Isus, ne pierdem mântuirea. Imaginea dezbrăcării de haina murdară şi a îmbrăcării în haina curată de sărbătoare ne transmite ideea că avem nevoie să ne predăm lui Dumnezeu cu totul, alegând să murim zilnic faţă de vechile noastre căi păcătoase, şi să-I permitem să ne refacă după chipul Său. Abia atunci vom fi îmbrăcaţi complet în haina neprihănirii lui Hristos.

Reciteşte Iacov 1:21. Cât de dornic eşti să aplici în viaţa ta aceste sfaturi inspirate? Cum este „sădit” în noi Cuvântul lui Dumnezeu?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Zaharia 1

 

1. În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

2. „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.

3. Spune-le, dar: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.

4. Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”, dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.

5. Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic?

6. Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii ca să le vestească n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: „Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!”

7. În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

8. M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi.

9. Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!”

10. Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”

11. Şi ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”

12. Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?”

13. Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere îngerului care vorbea cu mine.

14. Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion

15. şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.”

16. De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.”

17. Strigă din nou şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.”

18. Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!

19. Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.”

20. Domnul mi-a arătat patru fierari.

21. Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO