Studiul III – Trimestrul IV
Miercuri , 15 octombrie 2014
6. Citeşte Iacov 1:19,20. Ce sfat ne dă Iacov aici?
Iacov 1
19. Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie;
20. căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu este puternic. Dar şi cuvintele oamenilor sunt puternice. De câte ori nu am rostit cuvinte pe care ne-am fi dorit mai târziu să le putem retrage? Din nefericire, simplul fapt că devenim conştienţi de pagubele pe care le pot produce cuvintele, şi mai ales cele spuse la mânie, nu ne ajută prea mult să fim stăpâni pe noi înşine. Nu ne putem schimba aplicând soluţii omeneşti. Secretul este să ascultăm mai mult de glasul lui Dumnezeu şi să Îi permitem să lucreze în noi.
„Când orice alt glas amuţeşte şi când aşteptăm în linişte înaintea Lui, tăcerea sufletului face să se audă mai clar glasul lui Dumnezeu. El ne îndeamnă: «Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.»” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 58
Dimpotrivă, când nu-L mai ascultăm pe Dumnezeu şi nu ne mai ascultăm unii pe alţii, încep să apară probleme. Se ivesc conflicte în familie, la locul de muncă şi în biserică. Începem să vorbim mult şi să ne mâniem. La fel ca pofta lăuntrică nestăpânită din Iacov 1:14,15, această comunicare defectuoasă nu are cum „să lucreze” sau să producă neprihănirea lui Dumnezeu.
Iacov 1
14. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
15. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
De aceea, Iacov pune în contrast neprihănirea lui Dumnezeu cu mânia omului. Când ne bizuim pe orice emană din firea noastră păcătoasă, puterea creatoare a Cuvântului lui Dumnezeu este blocată şi începem să rostim cuvinte inutile sau chiar vătămătoare. Nu ne mai miră atunci faptul că, imediat după ce vorbeşte despre „Tatăl luminilor” şi despre „Cuvântul adevărului”, Iacov ne îndeamnă să avem grijă ce vorbim!
7. Ce ne spun următoarele pasaje biblice despre cuvinte? Proverbele 15:1; Isaia 50:4; Efeseni 4:29; 5:4; Coloseni 4:6.
Proverbe 15
1. Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.
Isaia 50
4. „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea să ascult cum ascultă nişte ucenici.
Efeseni 4
29. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Efeseni 5
4. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.
Coloseni 4
6. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia..
Care a fost ultima ocazie în care cineva te-a rănit profund prin cuvintele pe care ţi le-a spus? Tulburarea pe care ţi-a produs-o îţi arată ce putere au cuvintele şi cât de mult te pot influenţa în bine sau în rău. Ce poţi face pentru a-ţi controla vorbirea? De ce este atât de important să gândeşti înainte de a rosti o vorbă?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Hagai 2
1. În a douăzeci şi una zi a lunii a şaptea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai astfel:
2. „Vorbeşte lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi rămăşiţei poporului şi spune-le:
3. „Cine a mai rămas între voi din cei ce au văzut Casa aceasta în slava ei dintâi? Şi cum o vedeţi acum? Aşa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voştri?
4. Acum fii tare, Zorobabel! – zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor.
5. Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi, când aţi ieşit din Egipt, şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi!”
6. Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Încă puţină vreme, şi voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul;
7. voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni, şi voi umple de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor.
8. Al Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul oştirilor.
9. Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor; şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor.”
10. În a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai astfel:
11. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Pune preoţilor următoarea întrebare asupra Legii:
12. „Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfinţită şi atinge cu haina lui pâine, bucate fierte, vin, untdelemn sau o mâncare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfinţite?” Preoţii au răspuns: „Nu!”
13. Şi Hagai a zis: „Dacă se atinge cineva spurcat prin atingerea de un trup mort de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare?” Preoţii au răspuns: „Vor fi spurcate.”
14. Atunci Hagai, luând iarăşi cuvântul, a zis: „Tot aşa este şi poporul acesta, tot aşa este şi neamul acesta înaintea Mea, zice Domnul, aşa sunt toate lucrările mâinilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfă este spurcat!
15. Uitaţi-vă, dar, cu băgare de seamă la cele ce s-au întâmplat până în ziua de azi, până să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului!
16. Atunci când veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau în ea decât zece; când veneau la teasc să scoată cinzeci de măsuri, nu erau în el decât douăzeci!
17. V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune, şi cu grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.
18. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi, până în a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua când a fost întemeiat Templul Domnului, uitaţi-vă cu băgare de seamă la ele.
19. Mai era sămânţă în grânare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul şi nici măslinul n-au mai adus nimic. Dar din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvântarea Mea.”
20. Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Hagai, în a douăzeci şi patra zi a lunii, astfel:
21. „Vorbeşte lui Zorobabel, dregătorul lui Iuda, şi spune: „Voi clătina cerurile şi pământul;
22. voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carele de război, şi pe cei ce se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trântiţi la pământ, şi unul va pieri ucis de sabia altuia.
23. În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, pe tine, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, robul Meu – zice Domnul – te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales, zice Domnul oştirilor.”
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
