Studiul III – Trimestrul IV

Marți , 14 octombrie 2014

 

 

Citeşte Iacov 1:16,17. Păcatul dă naştere morţii, dar Dumnezeu este sursa vieţii. El este „Tatăl luminilor” (Iacov 1:17), expresie care ne trimite cu gândul la crearea lumii (Geneza 1:14-18). El ne oferă darul unei vieţi noi, cel mai mare dintre toate darurile pe care le putem primi „de sus” (compară Iacov 1:17 cu Ioan 3:3).

Iacov 1

16. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi:
17. orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Geneza 1

14. Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Ioan 3

3. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Asemenea apostolului Pavel, care consideră că mântuirea este rodul harului divin (Romani 3:23,24; Efeseni 2:8; 2 Timotei 1:9), Iacov spune, în versetele 17 şi 18, că mântuirea (sau naşterea la o viaţă nouă) este un dar şi un rod al planului şi al voinţei lui Dumnezeu pentru noi: „El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului”. Aceasta înseamnă că El vrea să ne mântuiască și că a fost dorinţa Lui, încă înainte ca noi să venim la existenţă, să avem mântuirea şi o viaţă nouă în El acum şi pentru totdeauna.

Romani 3

23. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Efeseni 2

8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

2 Timotei 1

9. El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,

5. Ce asemănări există între explicaţia naşterii din nou pe care o dă Iacov şi cea dată de Petru şi de Pavel? Tit 3:5-7; 1 Petru 1:23.

Tit 3

5. El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6. pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7. pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

1 Petru 1

23. fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

Isus, Pavel, Petru şi Iacov asociază mântuirea cu naşterea din nou. Scopul principal al planului de răscumpărare este refacerea relaţiei omului păcătos cu Dumnezeu. Prăpastia produsă de păcat între cer şi pământ era atât de mare, încât omul singur nu o putea traversa. Numai Isus, Cuvântul lui Dumnezeu în trup omenesc, a putut reface legătura. Cuvântul inspirat (2 Timotei 3:16) are capacitatea unică de a le insufla viaţă spirituală celor care primesc darul cu inima deschisă.

2 Timotei 3

16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

Într-un cuvânt, „Tatăl luminilor” ne iubeşte atât de mult, încât, deşi nu merităm nimic, ne dăruieşte tot ce este bun şi desăvârşit şi, mai presus de toate, ni-L oferă pe Domnul Isus, Fiul Său Preaiubit, şi ne oferă naşterea din nou.

Ce daruri ai primit de sus, de la Tatăl luminilor? De ce este important să te gândeşti la ele? Ce se întâmplă când nu le rememorăm?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Hagai 1

 
1. În anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a şasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, astfel:
2. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Poporul acesta zice: „N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!”
3. De aceea, cuvântul Domnului le-a vorbit prin prorocul Hagai astfel:
4. „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?”
5. Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
6. Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”
7. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
8. Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit, zice Domnul.
9. Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? – zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.
10. De aceea, cerurile nu v-au dat roua, şi pământul nu şi-a dat roadele.
11. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite şi peste tot lucrul mâinilor voastre.”
12. Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi toată rămăşiţa poporului au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi cuvintele prorocului Hagai, fiindcă Domnul Dumnezeul lor îl trimisese. Şi poporul s-a temut de Domnul.
13. Hagai, trimisul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: „Eu sunt cu voi, zice Domnul.”
14. Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor,
15. în ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al împăratului Darius.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO

6 comentarii

  • I C
    15 octombrie 2014 8:13

    „Tatal luminilor… ne oferă darul unei vieţi noi, cel mai mare dintre toate darurile pe care le putem primi”, evidenziaza foarte bine lectiunea. Moartea fata de pacat, fata de egocentrism si fata de lumea care „zace in cel rau”, si invierea la o viata „in Hristos”, „viata din belsug”, este marele miracol al crestinismului pe care totusi, in vremurile noastre multi crestini si pretinsi ‘profeti’ nu-l disting, nu-l doresc, ba chiar il… neaga si reneaga, venind cu alte stranii, inutile, si totusi tupeist si foarte energic promovate oferte. Caci daca „Intelepciunea… si-a trimis slujnicele… sa strige de pe varful inaltimilor cetatii:… „veniţi de mâncaţi din pâinea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat; lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”, ei bine, „Nebunia”, care „este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic… stă totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii, ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă: Cine este prost, să vină aici!” (Prov.9:5-6.13-16.). Si se pare ca intr-adevar „larga este poarta, late este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce merg pe ea” (Mat.7:15), pe cand despre poarta si calea aceea atat de stramte si inguste incat pacatul sa nu poata avea loc, Domnul a spus: „putini sunt cei ce o afla” (v.16)! Si totusi pe calea aceasta se traieste „viata din belsug”, aici se gaseste „puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede”, iar celor ce merg pe aceasta cale le sunt destinate cuvintele scripturii: „V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu AVETI [chiar si acum, in prezent] viata vesnica” (1Ioan.5:13)! Experientele unei vieti de autentica convertire si autentica consacrare, in trairea autenticului adevar, sunt pline de adevarata satisfactie si implinire, adevarata bucurie si realizare, adevarata pace si biruinta, adevarata fericire si cunostinta a adevaratului bine, care este voia lui Dumnezeu. Aici singurele stramtorari sau suferinte, care pot fi intense, apar doar datorita slabiciunilor si dezamagirilor din partea altora, a celor a caror viata nu este inca „ascunsa cu Hristos in Dumnezeu”, pe care insa ii iubim. Caci „aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus” (Ap.14:12)!

  • 15 octombrie 2014 17:56

    În contrast cu răul venind din carne, „orice ni se dă bun” şi „orice dar desăvârşit” nu poate veni decât de la Dumnezeu. Cuvântul grecesc tradus prin „orice ni se dă bun” se referă la faptul de a da, în timp ce „dar desăvârşit” se raportează la lucrul dat. Tot ce este bun, atât în modul de a da cât şi în lucrul în sine, vine de la Dumnezeu. El este şi „Tatăl luminilor”. In lumea fizică, El a pus luminătorii „în întinderea cerurilor ca să dea lumină pe pământ” (Genesa 1:17,18). El este de asemenea sursa oricărei lumini spirituale. Nici un întuneric nu vine de la El. El este nu numai bun şi lumină pură, ci orice bunătate şi orice lumină vine de la El; şi în El nu este schimbare sau umbră de mutare. El nu se schimbă cu împrejurările instabile sau cu dispoziţiile noastre
    variabile.
    Avem o expresie minunată a bunătăţii lui Dumnezeu în darul pe care ni l-a făcut
    al unei naturi noi, ca să fim un fel de pârgă a creaturilor Sale. Având această natură nouă produsă în noi prin Cuvântul adevărului, devenim pârga noii creaţii.

  • serpasul Domnului
    15 octombrie 2014 18:41

    Cristian a spus,

    Avem o expresie minunată a bunătăţii lui Dumnezeu în darul pe care ni l-a făcut
    al unei naturi noi, ca să fim un fel de pârgă a creaturilor Sale. Având această natură nouă produsă în noi prin Cuvântul adevărului, devenim pârga noii creaţii.

    Cristian, e frumos cea ce ai scris aici si adevarat ca asa se va intampla, Dumnezeu ne va da o noua natura si astfel vom deveni parga noii creatii, dar asta se intampla cand Dumnezeu uneste naturile despartite de Adam, cea divina cu cea umana si astfel, apare o noua creatie, oameni, umano-divini,asta vrea Dumnezeu demult sa faca, inca nu s-a intamplat dar cred ca se va intampla curand.Asta este vestea buna a evangheliei.

  • crestinul veritabil
    16 octombrie 2014 7:25

    Dumnezeu lucreaza si azi in mod miraculos in noi.Exista oameni schimbati prin Cuvantul Lui , nu trebuie sa asteptam un alt timp special;cuvantul spune: „Astazi daca auziti glasul Lui nu va impietriti inimile”;da astazi Dumnezeu face minuni.Merg nu de mult intr-un camp de romi unde vad cu admiratie cum Dumnezeu schimba inimi, ramanem consternati cum oamenii cei mai de jos a societatii iau hotarari serioase pentru Dumnezeu.Noi cei care cunoastem deja Cuvantul il facem fara putere si asteptam un „timp” nu stim cand ca Dumnezeu sa lucreze in noi. Nu , astazi Dumnezeu poate face aceste schimbari in noi daca Ii dam voie

  • ION
    17 octombrie 2014 18:26

    intr o biserica AZS o sora povestea de la amvon experientele traite intr o tara din Afica unde a fost si a vorbit despre Dumnezeu . Era foarte entuziasmata de ceea ce vazuse acolo. acolo era multa saracie si oamenii dupa parerea mea credeau in ce vrei tu daca le dai o paine sau un pix sau orice de trebuinta . La sfarsit i am pus intrebarea cand ne strangeam mainile . ..”Daca predica acolo un baptist sau catolic sau orice alt ceva , avea acelasi succes?” Sa rezumat sa mi raspunda ca acolo chiar erau si alte denominatiuni ce predicau evanghelia . Privirea mea este indreptata mai degraba catre bisericile cu oameni care nu duc lipsuri si catre mine ca sa mi dau seama ce vremuri traim , cum respingem pe Domnul sau cum grabim venirea Lui .

Părerea mea