Studiul II – Trimestrul IV

Vineri , 10 octombrie 2014

Soarele apune la ora 18:36

 

 

Citește din Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolul „Predica de pe Munte”, p. 298-314.

„Dumnezeu vrea ca slujitorii Săi să îşi cunoască bine inimile. Pentru a-i aduce la o adevărată cunoaştere a stării lor, El îngăduie focului suferinţei să îi învăluie, ca să fie purificaţi. Încercările vieţii sunt instrumentele prin care Dumnezeu îndepărtează impurităţile, slăbiciunile şi asprimea caracterului nostru şi prin care ne pregăteşte pentru societatea slăvită a îngerilor cereşti curaţi. Atunci, pe măsură ce trecem prin încercare, pe măsură ce focul suferinţei ne cuprinde, să nu ne aţintim noi oare privirile spre lucrurile nevăzute, spre moştenirea veşnică, spre viaţa nemuritoare, spre greutatea veşnică de slavă? Dacă facem aşa, focul nu ne va mistui, ci doar va îndepărta zgura şi vom ieşi de acolo de şapte ori mai curaţi, purtând amprenta Divinităţii.” – Ellen G. White, The Advent Review and Sabbath Herald, 10 aprilie 1894

Întrebări pentru discuţie

1. Ce personaje biblice te inspiră atunci când treci prin suferinţe? Te-ai deprins să te bucuri în încercări? Dacă da, povesteşte-le membrilor grupei ce metodă ai folosit. Dacă nu, vorbeşte cu ei despre această nevoie.

2. Înţelepciunea adevărată nu ţine atât de mult de mulţimea cunoştinţelor acumulate, cât de ceea ce facem prin credinţa în Hristos. Şi totuşi care este valoarea cunoştinţelor? Dacă susţinem o doctrină greşită, umblarea noastră cu Domnul va fi afectată în vreun fel?

3. Un tânăr avea un prieten care trecea prin mari încercări. Lui îi era greu până şi să le privească, dar prietenul lui le suporta cu demnitate şi creştea în har, iar în final s-a schimbat mult în bine! Ce lecţii învăţate când ai trecut prin greutăţi te-au ajutat din punct de vedere spiritual? Întreabă-te dacă ai fi putut „asimila” şi alte lecţii.

4. Ce îi poţi spune unui om care pare a avea o credinţă sinceră, dar care uneori este copleşit de îndoială? Cum îl poţi ajuta?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Habacuc 3

 
1. Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale.)
2. Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale!
3. Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… – (Oprire.) – Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui umple pământul.
4. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.
5. Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele Lui.
6. Se opreşte şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.
7. Văd corturile Etiopiei pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
8. S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
9. Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgeţile cuvântului Tău… – (Oprire.) – Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor.
10. La vederea Ta se cutremură munţii; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile în sus.
11. Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale care pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
12. Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobeşti neamurile în mânia Ta.
13. Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărâmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii până în vârf. – (Oprire.) –
14. Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţând strigăte de bucurie ca şi cum ar fi şi mâncat pe cel nenorocit în culcuş.
15. Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
16. Când am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?
17. Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
18. eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
19. Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele. – Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO