Studiul III – Trimestrul IV
Sâmbătă , 11 octombrie 2014
Soarele apune la ora 18:34
Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Iacov 1:12-21; Psalmii 119:11; Geneza 3:1-6; Tit 3:5-7; Romani 13:12; Efeseni 4:22.
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1:12)
Cu toţii am avut această experienţă: am luat decizia de a nu ceda în faţa ispitei, şi totuşi, în toiul luptei, ne-am pierdut puterea şi am căzut în păcat, ajungând să ne fie ruşine de noi înşine şi să ne detestăm. Ba, uneori, cu cât suntem mai atenţi să nu păcătuim, cu atât parcă ne simţim mai slabi şi ne e mai clar că nu avem nicio şansă. Atunci ne întrebăm dacă mai suntem mântuiţi sau nu. Nu cred că a existat vreodată un creştin care să nu-şi fi pus această întrebare, mai cu seamă după ce a păcătuit!
Din fericire, noi ştim că biruința asupra ispitelor care ne prind atât de uşor în capcana lor este posibilă. Noi ştim că omul, oricât de păcătos ar fi, nu este fără speranţă, fiindcă „Tatăl luminilor” (Iacov 1:17) este mai mare decât înclinaţia noastră spre păcat. Numai prin El şi prin Cuvântul Său putem fi biruitori.
Acesta este mesajul transmis de versetele pe care le vom studia săptămâna aceasta. Ispitele sunt reale, păcatul este real şi lupta împotriva lui este reală. Dar şi Dumnezeu este real, iar prin El putem fi mai mult decât biruitori asupra poftelor care abia aşteaptă să se transforme în păcat şi să ne doboare.
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Tefania 1
1. Cuvântul Domnului care a fost spus lui Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda:
2. „Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul.
3. Voi nimici oamenii şi vitele, păsările cerului şi peştii mării, pietrele de poticnire şi pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârşire pe oameni de pe faţa pământului, zice Domnul.
4. Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,
5. pe cei ce se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar care jură şi pe împăratul lor, Malcam,
6. pe cei ce s-au abătut de la Domnul şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.”
7. Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii.
8. „În ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voievozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei ce poartă haine străine.
9. În ziua aceea voi pedepsi şi pe toţi cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie şi de înşelăciune casa stăpânului lor.
10. În ziua aceea, zice Domnul, se vor auzi strigăte de jale la poarta peştilor, urlete în cealaltă mahala a cetăţii şi un mare prăpăd pe dealuri.
11. Văitaţi-vă, locuitori din Macteş. Căci toţi cei ce fac negoţ sunt nimiciţi, toţi cei încărcaţi cu argint sunt nimiciţi cu desăvârşire.
12. În vremea aceea voi scormoni Ierusalimul cu felinare şi voi pedepsi pe toţi oamenii care se bizuie pe drojdiile lor şi zic în inima lor: „Domnul nu va face nici bine, nici rău!”
13. Averile lor vor fi de jaf, şi casele lor vor fi pustiite; vor zidi case, şi nu le vor locui, vor sădi vii, şi nu vor bea vin din ele.”
14. Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.
15. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime,
16. o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.
17. „Atunci voi pune pe oameni la strâmtorare, şi vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful, şi carnea, ca gunoiul!”
18. Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească, în ziua mâniei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
Textul de azi spune:
Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii…..
Exista pericolul ca atunci cand rabdam ispita, sa ne consideram ca suntem buni si ca trebuie sa meritam cununa vietii deoarece am biruit ispita?
Nu exista pericolul sa consideram ca am putea fi mantuiti prin faptele noastre?
Ferice de omul, bogat sau sărac, care evită aceste curse şi rabdă încercarea, neprivind decât la Domnul pentru a-I cunoaşte gândul şi a umbla în ascultarea voii Sale. El realizează viaţa creştină practică şi când calea credinţei, cu încercările ei, va fi terminată, va primi cununa vieţii pe care a promis-o Domnul celor care Îl iubesc. Adeseori ne răzvrătim în încercări, pentru că suntem egoişti şi vrem să ne apărăm şi să ne îndreptăţim, dar dacă Îl iubim mai mult, vom fi gata să suferim pentru El.
„Căci, după ce a fost găsit bun”
Nu trebuie sa cadem in ispita de a NE CONSIDERA buni și a crede că MERITAM cununa vieții. Textul spune clar trebuie să trăim in așa fel încât să fim GĂSIȚI buni.
In ziua de azi mai exista incercari sau ispite? Parca nu prea mai este nimic ispititor!
Un exemplu l-as reda cu porunca a 7-a…adulterul.
Cand eram copil, nu exista reviste, ziare cu femei dezbracate, nici publicitate sau televiziuni cu femei imbracate indecent. Apoi incet, incet a aparut si reviste, ziare …cu aratarea explicita sau atractiva pentru un barbat, care bineanteles era o ispita. Azi cand mai vad reviste sau ziare cu femei sau fete imbracate indecent, pentru mine nu mai este o ispita, deja sunt satul, nu mai ma atrage, nu pare ceva grav, etc, a devenit ceva obisnuit pentru mine.
Dacă noi ne-am obișnuit cu păcatul care a început să ni se para normal, Dumnezeu sigur a rămas la aceleași standarde de sfintenie si judecată de acum sase mii de ani.
Ma gândesc că dacă Iosif ar fi avut abonament la Playboy sau Husler nu ar mai fi părăsit așa grabit dormitorul soției lui Potifar.
Părerea mea. Poate greșesc.
Tu la care ai abonament ? Pari un expert , nu degeaba dai nume …
Offf, Babo, Babo… Ce-ți poate trece ție prin creieraș? Eu îți propun un 9 mm.;-)
Nu am abonament la nici o revista erotica, dar imaginile erotice sunt expuse la tot pasul, fie pe tarabe, fie pe rafturi, chiar si in publicitate. Din moment ce peste tot exista aceasta publicitate, si fara sa vrei deja ai vazut, incet cu incetul te-ai familiarizat, te-ai obisnuit, nu scapi de asa ceva…..
Azi unele ispite s-au transformat deja in obiceiuri gresite de viata ce au legatura cu alimentatia, odihna, miscarea, etc.. Altele sunt ascunse in tehnologia video care a ajuns atat de obisnuita noua incat de multe ori primeaza placerea personala decat responsabilitatea folosirii timpului ca un talant de valoare maxima.Problema nu se pune in vânarea ispitelor si eliminarea sistematica si progresiva a lor ci in eliminarea cauzei in care ne gasim cu totii, aceea de a nu fi umpluti de prezenta Duhului Sfânt. Faptul ca suntem asaltati de ispite si de caderi repetate nu trebuie sa ne conduca la credința ca nu suntem sinceri atunci când ne dorim biruința asupra ispitelor. Eliberarea din această stare de robie se realizează de catre Tatal nostru Ceresc, atunci cand noi ne vom recunoaște neputinta de a evada din această stare mizerabila de robi ai pacatului.
Leonidas, asa de clar ai explicat incat poate intelege oricine e interest sa inteleaga, exact asa e, Dumnezeu ne va elibera din aceasta robie a pacatului de care suntem controlati cu totii, noi trebuie doar sa recunoastem ca suntem asa, sa acceptam sa fim eliberati, sa nu ne placa ptca suntem asa si sa tanjim dupa eliberare fagaduita de Dumnezeu si aceasta se va reaziza in Marea zi a sipasirii pentru ce vii cand unamul va fi unit cu divinul.
Stati putin…..Leonidas si serpasul Domnului, ce vreau sa spun eu nu este cea ce ati inteles.
Se pare ca ati inteles ceva, dar n-ati priceput ce am vrut sa spun!
Mai precis….faptul ca pe tarabe, pe rafturi sau la Tv prin publicitate sunt afisate poze pe jumatate sau in intregime explicite, care sunt cu zeci de mii, omul de rand care vede fara sa vrea, pentru el este deja o obisnuinta….nu mai este ceva periculos sau rusinos. Parca i se pare normal.
Ca sa intelegeti mai bine acest lucru, ma exprim in 2 feluri urmatoare:
1) Am vazut la Tv ca pe acest pamant traiesc niste oameni in jungla care sunt niste bastinasi, oameni de trib. Acolo am vazut ca oamenii atat femeile, barbatii si copiii traiau complet nud, nu purtau nimic ca imbracaminte pe ei. Acum ca acesti oameni au trait de generatii intregi in acest mod, pentru ei nu e nimic grav de a sta in fata copiilor sau a altor persoane din trib in costumul lui Adam si Eva. Nu este nimic rusinos….este obisnuinta.
La noi in societate e altfel, trebuie sa ne imbracam, doar de forma, asta ca traim in intr-o alta societate diferita de a bastinasilor.
2) Tot la Tv am vazut ca in unele regiuni, oamenii mananca tot felul de animale necurate ca: serpi, soareci, broaste, etc. Pentru ei nu este nimic scarbos sau pacatos, ei sunt familiarizati cu aceste alimente pe care le consuma.
Acum revenind la ce am inceput sa spun, atrag atentia ca pentru unii oameni nu mai este nimic grav cand vede imagini indecente. A nu confunda ca cineva este obsedat de reviste plaiboy, sau ca urmareste sa vada poze indecente. Pozele si reclamele cu femei nud pentru mine a ajuns sa fie ca si masinile de pe strada. Nu dau importanta nici masinilor care trec prin fata ochilor mei, dar nici revistelor sau reclamelor indecente. Nu au nici o atractie pentru mine, dar nici scarba nu imi produce, e parca o obisnuinta fara nici un interes sau atractie.
Ati inteles sau ati priceput ceva?
Leonidas, noi nu trebuie să avem doar dorința de a birui ispitele ci potrivit Scripturii trebuie „sa ne impotrivim PÂNĂ LA SÂNGE in lupta împotriva păcatului”.
Fiecare om va fi judecat in funcție de gradul de cunoaștere a adevărului. Du o Biblie in mijlocul triburilor de sălbatici si vei vedea ca odată cu acceptarea adevărului apar și hainele pe ei.
Pt. Marion: poti da o explicatie concisa ce inseamna in viziunea ta „lupta pana la sange” impotriva pacatului ? Dupa părerea mea pacatul e o stare de despartire de Dumnezeu care s-a produs in Eden odata ce Adam a ales sa-l creada si sa-l urmeze pe Satana si acest fapt a devenit vizibil odată ce vesmantul de lumina s-a retras si ei (Adam si Eva) au constatat o goliciune launtrica prin plecarea Duhului Sfânt din ei. Ceea ce comitem azi datorita acelei despărțiri, pe care noi le denumim pacate sunt urmari firesti ale acestei stari. Atata timp cat aceasta stare nu se rezolva prin reconectarea la Izvorul Vieții care este Dumnezeu, nu vor disparea aceste fapte oricat am dori si orice am face tot așa cum un om de culoare nu-si poate schimba culoarea pielii sau leopardul sa-si schimbe blana.
„Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului” (Evr 12:4).
Există o luptă împotriva păcatului, o luptă care presupune o aşa negare a eului încât organismul pare să cedeze, considerându-se incapabil să facă faţă noii situaţii în care este pus.
Într-o astfel de luptă a fost prins Fratele nostru mai mare, în Ghetsemani, când transpiraţia s-a transformat în picături de sânge, datorită acelui „chin de moarte” care Îl cuprinsese (Luca 22:44).
Domnul Hristos era o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul; era plin de toată plinătatea lui Dumnezeu; era călăuzit de „legea Duhului de viaţă,” iar Şekina locuia în El.
Ei bine, dacă El a avut un aşa teribil conflict cu cerinţele naturii umane, cu pretenţiile unei voinţe libere care în acel moment dorea să evite calea consacrată, ce şanse există să reuşim noi, oameni lipsiţi de slava lui Dumnezeu, să ne împotrivim legii păcatului şi a morţii?
Poate un etiopian să-şi schimbe pielea? Sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot la fel, poate omul păcătos, controlat de legea păcatului şi a morţii, să ducă o luptă eficientă împotriva păcatului şi să trăiască în ascultare desăvârşită de legea divină? În ciuda oricăror experimente, timpul a demonstrat că o asemenea aşteptare este iluzorie.
Până acum, cu excepţia lui Hristos, nimeni nu a trăit pe această planetă fără păcat, şi Ioan o spune cel mai bine: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi” (1 Ioan 1:8).
Pavel susţine şi el această realitate de nezguduit: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom 3:23).
Ei nu sunt decât ecoul lui Isaia: „Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre” (Isa 64:6-7).
Aceste declaraţii aruncă o lumină extrem de sumbră asupra modului în care speră poporul nostru să se strecoare cumva prin porţile de mărgăritar, la umbra mijlocirii lui Hristos dar fără o reală schimbare a caracterului, fără ca legea păcatului şi a morţii să fie înfrântă definitiv, fără ca instinctul de conservare să fie înlocuit de dragostea jertfitoare a Duhului de viaţă.
Există o luptă împotriva păcatului, şi ea trebuie purtată după regulile neprihănirii. Natura umană, prin creaţiune, este compatibilă cu natura divină. Cele două sunt făcute una pentru alta, iar rezultatele măreţe au fost văzute în Omul Isus Hristos. Dar când natura umană a fost luată în robie de legea păcatului şi a morţii, ea a devenit incompatibilă cu natura divină, şi acest abis nu poate fi trecut prin nicio tehnică spirituală, oricât de sofisticată ar putea fi ea.
Singura cale este Hristos, Modelul omenirii. El este realitatea întregului peisaj metaforic al sanctuarului, locul unde Dumnezeu şi omul se întâlnesc (Exod 25:22). În El, legea păcatului şi a morţii a fost detronată de legea Duhului de viaţă, iar natura umană s-a conformat deplin legii lui Dumnezeu, cea bună, plăcută, desăvârşită.
Este adevărat că El chiar de la naştere a fost o locuinţă a lui Dumnezeu. Da, permanent cele două naturi au fost unite în El. Şi totuşi, conflicte au existat permanent între cele două naturi. Natura umană avea căile şi priorităţile ei, contrare şi diferite de cele ale naturii divine. Un exemplu este disputa destul de tulburătoare dintre El şi Petru. Hristos ştia că se află pe calea dureroasă a dispreţului colectiv, dar Petru Îl sfătuia mereu să o ocolească. Natura Sa umană avea nevoie disperată de acceptare, şi căuta să evite cu mare grijă orice gest care-i putea periclita statutul, şi în final supravieţuirea fizică. De aceea Domnul a reacţionat cu atâta înverşunare la sugestiile lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor” (Mat 16:23).
Când ultima generaţie a poporului lui Dumnezeu va fi făcută părtaşă de natură divină, nu numai „gândurile oamenilor” se vor prăvăli asupra lor, ci toate forţele dezlănţuite ale abisului. Lupta împotriva păcatului va fi dusă „până la sânge,” iar universul va privi fascinat cum cei mai slabi dintre cei slabi devin, sub ochii lor, „terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească pentru slava Lui” (Isa 61:3).
Duhul Sfânt ne invită acum pe calea consacrată de paşii lui Hristos, şi este dispus să ne pregătească pentru o luptă dusă până la sânge împotriva păcatului. Pentru acest motiv El ne-a descoperit caracterul lui Dumnezeu, natura păcatului, şi adevăratele puncte în dispută din marea controversă. Nu există satisfacţie mai mare decât să trăieşti în neprihănire, deşi te afli în mijlocul nelegiuirii.
Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce primesc cu mare bucurie fiecare nouă rază de lumină a adevărului adiţional pe care Dumnezeu îl oferă în aceste zile poporului Său. Aceste raze sunt mai preţioase decât tot aurul din Ofir, mai scumpe decât orice ar putea oferi lumea asta tristă.
Leonidas, viziunile mele contează mai puțin. Autorul Epistolei către Evrei zice in 12.4 notând un gând a lui Dumnezeu că NOI încă” nu ne-am împotrivit până la sânge, in lupta împotriva păcatului „. Acum cine sunt eu să contrazic gândurile Domnului???