Natura divină a Domnului Hristos (2)
Studiul II – Trimestrul III
Miercuri , 9 iulie 2014
Domnul Isus a declarat şi a demonstrat că avea aceeaşi putere ca Tatăl de a birui moartea: „În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea” (Ioan 5:21). Numai Dumnezeu poate spune despre Sine: „Eu sunt Învierea şi Viaţa” (Ioan 11:25).
Un alt indiciu clar al divinităţii Sale se găseşte în afirmaţia despre preexistenţa Sa: El „S-a pogorât din cer” (Ioan 3:13), pentru că Tatăl L-a trimis (Ioan 5:23). La finalul lucrării Sale, El Şi-a reafirmat preexistenţa: „Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea” (Ioan 17:5).
4. Din ce motiv considerăm că Ioan 8:58 este cea mai directă şi mai profundă afirmaţie despre divinitatea Sa? Vezi şi Exodul 3:13,14.
Ioan 8
58. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”Exodul 3
13. Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” Ce le voi răspunde?” 14. Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte „Eu sunt”, m-a trimis la voi.”Spre deosebire de Avraam, care a venit la existenţă (acesta este sensul literal al rădăcinii greceşti gínomai, traduse aici cu „să se nască”), Isus a declarat că El există prin Sine. El exista înainte de a se naște Avraam şi, mai mult, a existat dintotdeauna. Expresia „Eu sunt” sugerează existenţa neîntreruptă. Mai mult decât atât, „Eu sunt” este titlul Lui Yahweh Însuşi (Exodul 3:14). În acea ocazie, conducătorii au înţeles clar că Isus pretindea a fi acea Fiinţă care i S-a descoperit lui Moise în rugul aprins şi care a declarat că Numele Său era „EU SUNT”. Lucrul acesta Îl făcea, în opinia lor, vinovat de blasfemie şi de aceea „au luat pietre ca să arunce în El” (Ioan 8:59).
De asemenea, Evangheliile ne arată că Domnul Isus a acceptat închinarea din partea oamenilor fără să dezaprobe gestul lor. El ştia foarte bine că numai Dumnezeu merită să primească închinare, întrucât i-a spus lui Satana: „Este scris: «Domnului, Dumnezeului tău, să te închini şi numai Lui să-I slujeşti»” (Matei 4:10). Prin urmare, când a acceptat închinarea, El Şi-a dezvăluit divinitatea. Ucenicii în corabie (Matei 14:33), orbul pe care l-a vindecat (Ioan 9:38), femeile de la mormântul Său (Matei 28:9) şi ucenicii în Galileea (Matei 28:17), toţi I s-au închinat deschis, recunoscând divinitatea Sa. Apostolul Toma, evreu fiind, nu ar fi exclamat: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28) dacă nu ar fi înţeles clar că I se adresa lui Dumnezeu.
Matei 14
33. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”Ioan 9
38. „Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat.Matei 28
9. Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat. 17. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.Citeşte Ioan 20:29. Ce lucruri ai crezut deşi nu le-ai văzut? Ce implicaţii are răspunsul tău asupra subiectului credinţei, în general?
Ioan 20
29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ezechiel 12
1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de îndărătnici, care au ochi să vadă, şi nu văd, urechi de auzit, şi n-aud; căci sunt o casă de răzvrătiţi. 3. De aceea, fiul omului, pregăteşte-ţi lucrurile de călătorie şi pleacă ziua sub ochii lor! Pleacă, în faţa lor, din locul unde eşti şi du-te în alt loc: poate că vor vedea că sunt o casă de îndărătnici. 4. Scoate-ţi lucrurile, ca nişte lucruri de călătorie, ziua, sub ochii lor; dar pleacă seara în faţa lor, cum pleacă cei ce se duc în robie. 5. Să spargi zidul sub ochii lor şi să-ţi scoţi lucrurile pe acolo. 6. Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoţi afară pe negură, să-ţi acoperi faţa şi să nu te uiţi la pământ; căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.” 7. Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mâna şi le-am scos pe negură, şi le-am pus pe umăr în faţa lor. 8. Dimineaţa însă cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 9. „Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, această casă de îndărătnici: „Ce faci?”? 10. Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Prorocia aceasta priveşte pe domnul care este la Ierusalim şi pe toată casa lui Israel care se află acolo.” 11. Spune: „Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor: se vor duce într-o ţară străină în robie. 12. Domnitorul care este în mijlocul lor îşi va pune lucrurile pe umăr şi va pleca pe negură; vor sparge zidul ca să-l scoată afară; îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă pământul cu ochii. 13. Îmi voi întinde mreaja peste el şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce la Babilon, în ţara haldeilor; dar nu-i va vedea şi va muri acolo. 14. Pe toţi cei ce stau în jurul lui şi îi sunt de ajutor şi pe toate oştile lui, îi voi risipi în toate vânturile şi voi scoate sabia după ei. 15. Atunci vor şti că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia printre neamuri şi îi voi risipi în felurite ţări. 16. Dar voi lăsa din ei vreo câţiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete şi de ciumă ca să istorisească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge şi să ştie că Eu sunt Domnul.” 17. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 18. „Fiul omului, îţi vei mânca pâinea tremurând şi îţi vei bea apa cu nelinişte şi groază. 19. Spune poporului din ţară: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: „Ei îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază; căci ţara le va fi jefuită de tot ce are, din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc. 20. Cetăţile pline cu popor vor fi nimicite, şi ţara va fi pustiită, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul.” 21. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 22. „Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: „Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămân neîmplinite”? 23. De aceea spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură şi nu se va mai întrebuinţa în Israel.” De aceea spune-le: „Se apropie zilele şi toate vedeniile se vor împlini!” 24. Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici prorocii înşelătoare în mijlocul casei lui Israel! 25. Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul Dumnezeu.” 26. Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: 27. „Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: „Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească şi proroceşte pentru vremuri depărtate!” 28. De aceea spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini, zice Domnul Dumnezeu.” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
