Studiul II – Trimestrul III

Joi , 10 iulie 2014

 

Acum, după ce am studiat cine este Domnul Isus, suntem în măsură să înţelegem mai bine de ce a venit El pe pământ.

El a venit pentru a respinge multele acuzaţii aduse de Satana împotriva lui Dumnezeu. El a venit să reprezinte caracterul Tatălui şi să corecteze imaginea greşită pe care o aveau mulţi oameni cu privire la Dumnezeire. El a venit ca să-L cunoaştem pe Dumnezeu, deoarece, ca să avem viaţa veşnică, trebuie să-L cunoaştem pe El (Ioan 17:3).

Ioan 17

3 Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

Totuşi cunoaşterea nu este suficientă pentru a fi mântuiţi, ci este nevoie de un Mântuitor, iar numele „Isus” are tocmai această semnificaţie: Yahweh este mântuire” (Matei 1:21). Domnul Isus Şi-a descris misiunea în cuvinte lămurite: „Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). În Eden, oamenii au pierdut relaţia cu Dumnezeu, şi-au pierdut sfinţenia, şi-au pierdut căminul şi au pierdut viaţa veşnică. Isus a venit să le redea toate acestea: El reface relaţia noastră cu Tatăl (Ioan 1:51), ne iartă păcatele (Matei 26:28), ne oferă un exemplu de viaţă (1 Petru 2:21) şi, bineînţeles, ne dă viaţa veşnică (Ioan 3:16).

Ioan 1

51 Apoi i -a zis: ,,Adevărat, adevărat vă spun, că, deacum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorîndu-se peste Fiul omului.„

Matei 26

28 căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

1 Petru 2

21. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.

Ioan 3

16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

5. Cum a definit Domnul Isus esenţa misiunii Sale? Ioan 10:11; Matei 20:28.

Ioan 10

11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.

Matei 20

28. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

De ce a trebuit să moară Domnul Isus? Pentru că S-a aşezat de bunăvoie în locul nostru şi a luat asupra Sa pedeapsa păcatului nostru. Noi toţi suntem păcătoşi (Romani 3:10-12) şi merităm moartea veşnică (Romani 6:23). Preţul mântuirii noastre a fost atât de mare, încât nu putea fi achitat decât prin viaţa Fiului lui Dumnezeu.

Romani 3

10. după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
11. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Romani 6

23. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

„Legea încălcată a lui Dumnezeu pretindea viaţa păcătosului. În întregul univers nu era decât Unul singur care putea satisface cerinţele ei în locul omului. Din moment ce Legea divină este la fel de sacră ca Dumnezeu Însuşi, numai unul egal cu Dumnezeu putea să facă ispăşire pentru încălcarea ei. Numai Hristos putea să-l răscumpere din blestemul Legii pe omul căzut şi să-l aducă din nou în armonie cu Cerul.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 63

Priveşte în jur şi observă care este soarta omului pe pământ. Dacă tot ce facem şi suntem s-ar sfârşi la mormânt, ce rost ar mai avea viaţa? Nu ar avea niciun rost dacă nu ar exista planul de mântuire. Cum putem să ne arătăm recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru noi prin Domnul Hristos?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ezechiel 13

 
1 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:
2 ,,Fiul omului, prooroceşte împotriva proorocilor lui Israel, cari proorocesc, şi spune celor ce proorocesc după gustul inimii lor: ,Ascultaţi cuvîntul Domnului!
3 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Vai de proorocii fără minte, cari umblă după duhul lor şi nu văd nimic!
4 Proorocii tăi, Israele, sînt ca nişte şacali în mijlocul dărîmăturilor!
5 Voi nu v’aţi suit înaintea spărturilor, n’aţi înconjurat cu un zid casa lui Israel, ca să rămîneţi tari în luptă, în ziua Domnului.
6 Vedeniile lor sînt înşelătoare, şi proorociile lor mincinoase. Ei zic: ,Aşa vorbeşte Domnul!` măcar că Domnul nu i -a trimes; şi fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvîntul lor.
7 Nu sînt înşelătoare vedeniile, pe cari le aveţi, şi nu sînt mincinoase proorociile pe cari le rostiţi? Voi ziceţi: ,Aşa vorbeşte Domnul!` în timp ce Eu n’am vorbit.
8 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentrucă spuneţi lucruri înşelătoare, şi vedeniile voastre sînt minciuni, iată, am necaz pe voi, zice Domnul, Dumnezeu`.
9 ,Mîna Mea va fi împotriva proorocilor, ale căror vedenii sînt înşelătoare şi ale căror proorocii sînt mincinoase; ei nu vor rămînea în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea casei lui Israel, nici nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul Dumnezeu.
10 Lucrurile acestea se vor întîmpla pentrucă ei rătăcesc pe poporul Meu, zicînd: ,Pace!` cînd nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.
11 De aceea, spune celor ce -l acopăr cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea, şi se va deslănţui furtuna.
12 Iată, vi se prăbuşeşte zidul! Şi atunci vi se va zice: ,Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?`
13 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,În urgia Mea, voi porni furtuna; în mînia Mea, va veni o ploaie cu vifor; şi vor cădea pietre de grindină ca să nimicească.
14 Voi surpa zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pămînt, şi i se vor desgoli temeliile; se va prăbuşi, şi veţi pieri în mijlocul dărîmăturilor lui. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
15 Îmi voi potoli astfel mînia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; şi vă voi spune: Nu mai este niciun zid! Şi s’a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos!
16 S’a isprăvit cu proorocii lui Israel, cari proorocesc asupra Ierusalimului, şi au vedenii de pace asupra lui, cînd nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.`
17 Iar tu, fiul omului, întoarce-ţi privirile împotriva fiicelor poporului tău, cari proorocesc după gustul inimii lor, şi prooroceşte împotriva lor!
18 Spune: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Vai de cele ce cos perinuţe pentru subsiori, şi fac măhrame pentru capetele oamenilor de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu, ca să vă păstraţi cu viaţă sufletele voastre?
19 Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu, pentru cîţiva pumni de orz şi cîteva bucăţi de pîne, ucizînd nişte suflete, cari n’ar trebui să moară, şi făcînd să trăiască nişte suflete cari n’ar trebui să trăiască, înşelînd astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre.
20 De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată, am necaz pe perinuţele voastre prin cari prindeţi sufletele ca păsările; deaceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor, şi anume sufletelor pe cari le prindeţi ca păsările!
21 Vă voi rupe măhramele, şi voi scoate pe poporul Meu din mînile voastre, ca să nu mai cadă pradă în mînile voastre; şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
22 Pentrucă întristaţi prin minciuni inima celui neprihănit, cînd Eu însumi nu l-am întristat, şi pentrucă întăriţi mînile celui rău ca să -l împedecaţi să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu -i viaţa, –
23 de aceea nu veţi mai avea vedenii înşelătoare, şi nu veţi mai rosti proorocii. Voi scoate din mînile voastre pe poporul meu, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.„`

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO