De la Moise la Domnul Isus

 

Studiul XII – Trimestrul II

Miercuri , 18 iunie 2014

 

Codurile de legi descoperite în Egipt și în Mesopotamia sunt o dovadă că principiile și preceptele din Legea lui Dumnezeu erau cunoscute în Antichitate. Totuși niciunul dintre aceste coduri nu era complet. Unele conţineau legi care promovau idolatria și alte practici condamnate de Domnul. Dar El a ales un popor care să răspândească în lume cunoașterea despre Legea Sa. El i-a ales pe evrei, urmașii lui Avraam și moștenitorii unei făgăduinţe vechi de câteva secole care avea să își găsească împlinirea finală în Domnul Isus.

4. Ce descoperim în Deuteronomul 7:6-12 despre relaţia dintre Lege și har?

Deuteronomul 7

6. Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.

7. Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele.

8. Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui faraon, împăratul Egiptului.

9. Să ştii, dar, că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.

10. Dar răsplăteşte îndată pe cei ce-L urăsc şi-i pierde; nu dă nicio păsuire celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată.

11. De aceea păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi şi împlineşte-le.

12. Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul Dumnezeul tău va ţine faţă de tine legământul şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi.

Dumnezeu a ales poporul Israel ca depozitar al Legii Sale și i-a încredinţat misiunea de a le-o face cunoscută și altor popoare. El a ales niște oameni nedesăvârșiţi pentru a lucra cu alţi oameni nedesăvârșiţi. Când le-a spus: „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi și un neam sfânt” (Exodul 19:6), El le-a arătat israeliţilor că ei aveau să fie preoţi, mijlocitori pentru întreaga lume. Ei trebuiau să le descopere adevărul despre voinţa Sa oamenilor care nu știau ce să creadă. Și, în ciuda greșelilor, eșecurilor și chiar a răzvrătirii lor, Mesia a ales să vină, să trăiască, să lucreze și să moară în mijlocul lor, împlinind făgăduinţa primită de strămoșul lor Avraam cu multe secole înainte.

5. Ce explicaţii dă apostolul Pavel, care ne ajută să înţelegem adevărata semnifi caţie a făgăduinţei făcute lui Avraam? Galateni 3:6-16

Galateni 3

6. Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

7. Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.

8. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.”

9. Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

10. Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.”

11. Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi.”

12. Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.”

13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” –

14. pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.

15. Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor) un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.

16. Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos.

În concepţia israeliţilor din vechime, cuvântul „sămânţa” făcea referire la Israel ca popor. Dar Pavel arată aici că „sămânţa” prin care s-a împlinit cu adevărat și complet făgăduinţa legământului este Domnul Isus. Prin urmare, Evanghelia, care pune accent în egală măsură pe Lege și pe har, arată tocmai spre acest legământ.

De când a primit Avraam făgăduinţa până la împlinirea ei prin Hristos, a trecut mult timp. Ce ne spune aceasta despre faptul că trebuie să așteptăm cu răbdare împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ieremia 48

 

1. Asupra Moabului: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine, este luat; cetăţuia este acoperită de ruşine şi zdrobită!

2. S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: „Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!” Şi tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine!

3. Se aud strigăte din Horonaim: „Prăpăd şi nimicire!”

4. Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă.

5. Căci într-un plâns necurmat suie suişul Luhitului, şi se aud strigăte de durere la coborâşul Horonaimului, din pricina nimicirii!

6. Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa şi fiţi ca un nevoiaş desţărat în pustiu!

7. Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul va merge în robie cu preoţii şi căpeteniile lui.

8. Pustiitorul va intra în fiecare cetate, şi nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri, şi câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.

9. Daţi aripi Moabului să plece în zbor! Cetăţile lui sunt prefăcute în pustiu, nu vor mai avea locuitori.

10. Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel!

11. Moabul era netulburat din tinereţea lui şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul şi nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul şi nu i s-a schimbat mirosul.

12. De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele şi vor face să-i plesnească burdufurile.

13. Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş, cum a fost dată de ruşine casa lui Israel cu Betel, în care îşi punea încrederea.

14. Cum puteţi să ziceţi: „Suntem viteji, ostaşi gata de luptă”?

15. Moabul este pustiit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este înjunghiată, zice Împăratul, al cărui nume este Domnul oştirilor.

16. Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare.

17. Bociţi-l, toţi cei ce-l înconjuraţi, toţi care-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: „Cum a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreţ!”

18. Coboară-te din locaşul slavei, şezi jos pe pământul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta şi-ţi nimiceşte cetăţuile.

19. Stai pe drum şi pândeşte, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar şi pe cel scăpat şi zi: „Ce s-a întâmplat?”

20. Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi şi strigaţi! Vestiţi în Arnon că Moabul este pustiit!

21. A venit pedeapsa şi peste ţara câmpiei, peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat,

22. peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,

23. peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,

24. peste Cheriiot, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.

25. Tăria Moabului este frântă, şi braţul lui, zdrobit, zice Domnul.

26. Îmbătaţi-l, căci s-a semeţit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui şi să ajungă de râs şi el!

27. N-a fost Israel de râsul tău? A fost prins el oare printre hoţi, de dai din cap ori de câte ori vorbeşti de el?

28. Părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stânci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!

29. Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui şi de inima lui îngâmfată.

30. Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroşiile lui deşarte şi faptele lui de nimic.

31. De aceea gem pentru Moab şi Mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.

32. Vie din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului; dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale şi peste culesul viilor tale.

33. Şi astfel, s-a dus bucuria şi veselia din câmpiile şi din ţara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri – zice Domnul – nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.

34. Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale, şi glasul lor se aude până la Iahaţ, de la Ţoar până la Horonaim, până la Eglat-Şelişia; căci şi apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu.

35. Vreau s-o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe înălţimile de jertfă şi aduce tămâie dumnezeului său.

36. De aceea Îmi jeleşte inima ca un fluier pentru Moab, Îmi jeleşte inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuţiile pe care le-au strâns sunt pierdute.

37. Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale, şi pe coapse, saci.

38. Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas fără preţ, zice Domnul.

39. Cât este de sfărâmat Moabul! Gemeţi! Cât de ruşinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs şi de pomină pentru toţi cei ce-l înconjoară.”

40. Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată că vrăjmaşul zboară ca vulturul şi îşi întinde aripile asupra Moabului!

41. Cheriiotul este luat, cetăţuile sunt cucerite, şi în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.

42. Astfel Moabul va fi nimicit de tot şi nu va mai fi un popor, căci s-a semeţit împotriva Domnului.

43. Groaza, groapa şi laţul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.

44. Cel
ce fuge de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.

45. Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului şi mistuie laturile Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc.

46. Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sunt luaţi prinşi de război, şi fiicele tale, prinse de război.

47. Dar în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul.” Aceasta este judecata asupra Moabului.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO