De la Avraam la Moise
Studiul XII – Trimestrul II
Marți , 17 iunie 2014
După potop, Noe și fiii lui au avut datoria de a le împărtăşi urmașilor lor voia lui Dumnezeu. Ştiind că lumea antediluviană fusese distrusă complet din cauza nesocotirii Legii divine şi cunoscând din experienţă harul divin, puteau ajuta la formarea unei generaţii de oameni mai credincioși. Dar, din nefericire, nu a trecut mult şi locuitorii pământului s-au răzvrătit din nou (Geneza 11:1-9). „Mulţi dintre ei tăgăduiau existenţa lui Dumnezeu şi puneau potopul pe seama unor cauze naturale. Alţii credeau că există o Fiinţă Supremă și că aceasta distrusese lumea antediluviană şi, la fel ca în cazul lui Cain, în inimile lor s-a ivit răzvrătirea împotriva Sa.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeţi, p. 119
Geneza 11
1. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. 2. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo. 3. Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. 4. Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” 5. Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 6. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. 7. Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” 8. Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea. 9. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.3. Ce aflăm din Geneza 12 și din Geneza 15:1-6 despre modul în care conlucrează Legea și harul?
Geneza 12
1. Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. 2. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. 3. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. 4. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. 5. Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan. 6. Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară. 7. Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se arătase. 8. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. 9. Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi. 10. A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară. 11. Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă. 12. Când te vor vedea egiptenii, vor zice: „Aceasta este nevasta lui!” Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. 13. Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.” 14. Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă. 15. Slujbaşii cei mai de frunte ai lui faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui faraon. 16. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile. 17. Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram, Sarai. 18. Atunci faraon a chemat pe Avram şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevasta ta? 19. De ce ai zis: „Este sora mea” şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o şi pleacă!” 20. Şi faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.Geneza 15
1. După aceste întâmplări, cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” 2. Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” 3. Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.” 4. Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” 5. Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” 6. Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, un descendent al lui Sem, și a încheiat cu el un legământ, pe baza unor făgăduinţe (Geneza 12:1-3). Biblia nu precizează după ce criterii l-a chemat. Nu spune despre el că era un om neprihănit, cum spune despre Noe. De altfel, imediat după ce a primit chemarea, Avraam s-a dovedit a fi laș și viclean (Geneza 12:11-13), călcând Legea. Totuși el a fost un om al credinţei și, prin harul lui Dumnezeu, credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire. El nu era desăvârșit, dar era dispus să asculte de glasul lui Dumnezeu și să aibă încredere în El, chiar şi atunci când era pus în faţa unor lucruri care, omenește, păreau imposibile.
Totuși Avraam nu era singurul om dispus să asculte de glasul Domnului și de poruncile Sale. Faraon, cei doi împăraţi cu numele Abimelec, dar și Iosif știau foarte bine că Dumnezeu nu aprobă adulterul și minciuna. Mai mult, împăratul Abimelec din Geneza 26 l-a mustrat pe Isaac pentru că i-a expus ispitei pe supușii lui (vers. 10). Iată că, deși Dumnezeu l-a ales pe Avraam pentru o anumită misiune, în lume existau și alţi oameni evlavioși. Un argument în plus este împăratul Melhisedec, „preot al Dumnezeului celui Preaînalt” (Geneza 14:18), care l-a binecuvântat pe Avraam după înfrângerea lui Chedorlaomer. Cunoașterea de Dumnezeu a existat în lume și înainte de Moise.
Geneza 26
10. Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevasta ta şi ne-ai fi făcut vinovaţi.”Geneza 14
18. Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.*
******
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ieremia 47
1. Iată cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia cu privire la filisteni, înainte ca faraon să bată Gaza: 2. Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, se ridică nişte ape de la miazănoapte, cresc ca un râu ieşit din matcă; îneacă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi locuitorii ei. Ţipă oamenii şi se bocesc toţi locuitorii ţării 3. de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carelor lui şi de scârţâitul roţilor; părinţii nu se mai întorc spre copiii lor, atât le sunt de slăbite mâinile, 4. pentru că vine ziua când vor fi nimiciţi toţi filistenii, şi stârpiţi toţi cei ce slujeau ca ajutoare Tirului şi Sidonului. Căci Domnul va nimici pe filisteni, rămăşiţele ostrovului Caftor. 5. Gaza a ajuns pleşuvă, Ascolanul piere cu rămăşiţa văilor lui! „Până când îţi vei face tăieturi de jale în piele? – 6. Ah! sabie a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniştită! – 7. Dar cum ar putea să se odihnească, când Domnul doar îi porunceşte şi o îndreaptă împotriva Ascalonului şi coastei mării?” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
