De la Noe la Avraam (Geneza 6:5-9)
Studiul XII – Trimestrul II
Luni , 16 iunie 2014
Lumea în care s-a născut Noe a fost cea mai rea din câte au existat vreodată. Durata vieţii unui om era de aproape o mie de ani și răul reușise să prindă rădăcini atât de adânci, încât Dumnezeu a ajuns să regrete că i-a creat pe oameni.
2. Citește Geneza 6 și apoi răspunde la întrebările de mai jos:
Geneza 6
1. Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, 2. fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. 3. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” 4. Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. 5. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. 6. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. 7. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” 8. Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. 9. Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. 10. Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. 11. Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. 12. Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. 13. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. 14. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer; corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară. 15. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. 16. Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. 17. Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. 18. Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. 19. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. 20. Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. 21. Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.” 22. Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.a. Cum să înţelegem faptul că lui Dumnezeu „I-a părut rău” că a creat omenirea? Ce argumente avem că părerea aceasta de rău nu este o dovadă că El nu cunoştea viitorul? (Vezi şi Deuteronomul 31:15-17.)
Deuteronomul 31
15. Şi Domnul S-a arătat în Cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa Cortului. 16. Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi şi va călca legământul Meu pe care l-am încheiat cu el. 17. În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei. El va fi prăpădit şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: „Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?”b. Ellen G. White a scris că expresia „fiii lui Dumnezeu” se referă la bărbaţii credincioşi, iar expresia „fetele oamenilor”, la femeile necredincioase. Ce idei putem desprinde din Geneza 6 cu privire la interacţiunea bisericii cu lumea?
c. Ce fapte ale acestor oameni Îi displăceau lui Dumnezeu? Ce legătură aveau aceste fapte cu Legea Sa?
d. Observă cum este descris Noe în Geneza 6. Cum era el? Dacă aceasta era starea lui spirituală, de ce mai avea el nevoie să capete „milă”, sau „har” (NTR), înaintea Domnului? Ce ne spune aceasta despre relaţia care exista între credinţă şi Legea lui Dumnezeu chiar şi la momentul acela?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ieremia 46
1. Cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia asupra neamurilor: 2. asupra Egiptului, împotriva oştii lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufratului, la Carchemiş, şi care a fost bătută de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: 3. „Pregătiţi scutul şi pavăza şi mergeţi la luptă; 4. înhămaţi caii şi încălecaţi, călăreţi; arătaţi-vă cu coifurile voastre, lustruiţi-vă suliţele, îmbrăcaţi-vă cu platoşa!… 5. Ce văd? Li-e frică, dau înapoi; vitejii lor sunt bătuţi: fug fără să se mai uite înapoi… Groaza se răspândeşte în toate părţile, zice Domnul. 6. Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miazănoapte, pe malurile Eufratului, se clatină şi cad! 7. Cine este acela care înaintează ca Nilul şi ale cărui ape se rostogolesc ca râurile? 8. Este Egiptul. El se umflă ca Nilul, şi apele lui se rostogolesc ca râurile. El zice: „Mă voi sui, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.” 9. Suiţi-vă, cai! Năpustiţi-vă, care! Să iasă vitejii cei din Etiopia şi din Put care mânuiesc scutul şi cei din Lud care mânuiesc şi întind arcul! 10. Această zi este a Domnului Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia mănâncă, se satură şi se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul Dumnezeul oştirilor are o jertfă în ţara de la miazănoapte, pe malurile Eufratului. 11. Suie-te în Galaad şi adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuinţezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine! 12. Neamurile aud de ruşinea ta şi este plin pământul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.” 13. Iată cuvântul spus de Domnul către prorocul Ieremia despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să lovească ţara Egiptului: 14. „Daţi de ştire în Egipt, daţi de veste la Migdol şi vestiţi la Nof şi la Tahpanes! Ziceţi: „Scoală-te, pregăteşte-te, căci sabia mănâncă în jurul tău!” 15. Pentru ce ţi-au căzut vitejii tăi? Nu pot să ţină piept, căci Domnul îi răstoarnă! 16. El face pe mulţi să se poticnească; cad unul peste altul şi zic: „Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului!” 17. Acolo strigă: „Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.” 18. Pe viaţa Mea! – zice Împăratul al cărui nume este Domnul oştirilor: Ca Taborul printre munţi, cum înaintează Carmelul în mare, aşa va veni. 19. Fă-ţi calabalâcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit, şi nu va mai avea locuitori. 20. Egiptul este o juncană foarte frumoasă… Nimicitorul vine de la miazănoapte peste ea… 21. Simbriaşii lui de asemenea sunt ca nişte viţei îngrăşaţi în mijlocul lui. Dar şi ei dau dosul, fug toţi fără să poată ţine piept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor! 22. I se aude glasul ca fâşâitul unui şarpe! Căci ei înaintează cu o oştire şi vin cu topoare împotriva lui ca nişte tăietori de lemne. 23. Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulţi decât lăcustele şi nu-i poţi număra! 24. Fiica Egiptului este acoperită de ruşine şi este dată în mâinile poporului de la miazănoapte.” 25. Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: „Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi împăraţii lui, pe faraon şi pe cei ce se încred în el. 26. Îi voi da în mâinile celor ce vor să-i omoare, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. După aceea însă Egiptul va fi locuit ca în zilele de altădată, zice Domnul. 27. Iar tu, robul Meu Iacov, nu te teme şi nu te înspăimânta, Israele! Căci te voi izbăvi din pământul depărtat şi-ţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăşi, va locui liniştit şi fără teamă şi nu-l va mai tulbura nimeni. 28. Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; căci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre care te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
efortul lui Satana e de a reprezenta gresit, caracterul lui Dumnezeu, natura pacatului si adevaratele puncte in diaputa din Marea Controvesrsa, TV,pag.569, original
deci, toate acestea trei lucruri,reprezinta efortul permanent al lui satana de a distorsiona cea ce e adevar,
Omul a fost creat sa fie liber . sa aleaga .Daca el a ales sa se desparta de Creatorul sau . sa respinga iubirea si chiar salvarea atunci putem gandi ca Dumnezeu ii spune .”ori ma accepti , ori te distrug ? ? Ce alta alternativa vedeti voi la aceasta libertate ? Personal cred ca pacatul omoara .Astfel pot intelege caracterul si libertatea lui Dumnezeu .Se pot naste multe intrebari pertinente ….Daca asa actioneaza Dumnezeu de ce nu l a distrus pe primul razvratit care e Satana.De ce nu este consecvent in toate actiunile Sale in intreaga scriptura . De ce Domnul Hristos ne descopera pe Tatal si nu invers .Ce a rezolvat Domnul ca i a nimicit prin potop deoarece pacatul a supravietuit acestuia . Va invit sa discutam si sa punem intrebari…
in lumina care se revarsă de pe Calvar, Dumnezeu nu doreşte să omoare pe nimeni.
Mai degrabă Se lasă El Însuşi omorât, decât să producă o vătămare făpturilor Sale. De aceea
se spune că “nicio vătămare nu se va face pe muntele Meu cel sfânt.” Acest munte sfânt este
“muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,” acel munte de unde se va
desprinde o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care va spulbera proiectul de bunăstare în
nelegiuire al acestei omeniri oarbe. Din păcate, vom striga I‐Cabod doar atunci când
distrugerea va fi ireversibilă iar harul lui Dumnezeu nu va mai putea proteja planeta.
in cartea parabole de Ellen W.este un extraordinar paragraph de care nu prea am auzit predincadu-se, si anume,
ultima solie de har, ultima avertizare catre lume, este o corecta intelegere a caracterului lui Dumnezeu, dar ce sa spui lumii daca noi ca azs, cei mai multi nu accepta ca, caracterul lui Dumnezeu este inteles gresit si ca trebuie urgent sa ne schimbam conceptia impamantenita de cand e lumea.?
Dragi prieteni, este un semn de vitalitate cand lucrurile sunt analizate si se adulmeca aspectele provocatoare. Cat priveste insa preluarea acestor aspecte ca niste realitati incontestabile, nu e chiar asa… Insasi problema aceasta, daca Dumnezeu sau pacatul este ucigasul ultim, cu pretentia ca ‘asa crede lumea’, ba chiar ca ‘adventismul n-a inteles inca altceva’ a fost lansata ca o capcana spirituala prin care sa se promoveze dizarmonie, dispret si necredinta, si cine insista cu aceasta perspectiva promoveaza, chiar si fara sa vrea, aceste lucruri. Nici macar bunul simt profan nu poate accepta asocierea conceptului, chiar si ambiguu, de Dumnezeu, cu ideea de criminalitate. Cat priveste poporul ce „cauta neprihanirea si are in inima legea Domnului”, este pur si simplu hain de nepotrivita o astfel de acuza, care denota doar prea putina simtire a puritatii morale si spirituale a celui uzitat in acest joc pe post de ‘vector transmitator’, si totodata prea subtila si de aceea greu sesizabila viclenie a originatorului acestui gen de provocari, care nu poate fi altul decat cel ce „de la inceput a fost mincinos si tatal minciunii”. Incercarea de a transmite vinovatie asupra aspectului executoriu al dreptatii in urma refuzului harului este doar ultima zvarcolire a abilitatii speciale si excesive in a acuza a celor ce, tocmai ei, de la inceput au dorit uciderea Celui Neprihanit. Dar Cel Ce Si-a scos „o intaritura de aparare din gura copilasilor”, va fi nu doar in afara oricarei indoielnice consideratii in ce priveste neprihanirea, ci va fi chiar tot atat de mult glorificat in exercitarea curatitoarei dreptati, pe cat a fost in oferta salvatorului har. Nu este vinovatie in retragerea harului deliberat refuzat, lucru care automat lasa loc demnitatii legii. Modul cum aceasta se manifesta in eliberarea mortalitatii pacatului nu are nici-o relevanta morala (nu i se poate atribui sau nu vinovatie). „Domnul- Neprihanirea noastra” este insa garantia simetriei depline a gloriei, si in exercitarea dreptatii, a carui gestionare va fi tot atat de desavarsita ca si cea, cunoscuta de noi de-acum, a harului.
Poate ca in dreptul oamenilor nu voi intelege intotdeauna caile lor .nu pot intelege motivatiile lor si multe altele dar in dreptul lui Dumnezeu lucrurile stau cu totul altfel.El isi va arata lucrarile si ii va ajuta pe copii Sai sa le inteleaga .
Ilie Crsitian spune.
Cat priveste poporul ce “cauta neprihanirea si are in inima legea Domnului”
prietene, chiar crezi ce ai afirmat mai sus?
ca poporul Adventist are legea in inima?
sigur te inseli si inca amarnic de tot, cine are legea in inima e asemenea lui Isus, ori la ora actuala nu exista pe pamant nici un om neprihanit asemenea lui Isus
caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnmezeu
cu privire la caracterul lui Dumnezeu, pt mine personal, e clara intelegerea, Dumnezeu nu a distrus, nu distruge si nici nu o va face vreodata,
plata PACATULUI, e moartea, deci, pacatul te plateste cu moartea, da?
ori Dumnezeu nici macar nu plateste pe cineva, la El nu e vb de o plata, pt bine sau rau, ci El da totul in dar, fara plata,
darul lui Dumnezeu FARA PLATA, este viata vesnica, Dumnezeu nu cere plata pt cea ce ne da El, dar PACATUL ,cere, si inca ce? moarte, adica tot
Serpasule, chestiile astea pe care ai început tu să ni le tot repeți acum s-au tot discutat pe acest forum in ultimul an. Ia matale și citește arhiva și nu mai aburi lumea cu teorii si teoreme nefondate. Zii mai bine ceva despre DOMNUL HRISTOS ȘI LEGEA SA.
Lumea în care s-a născut Noe a fost cea mai rea din câte au existat vreodată. Durata vieţii unui om era de aproape o mie de ani și răul reușise să prindă rădăcini atât de adânci, încât Dumnezeu a ajuns să regrete că i-a creat pe oameni.
ce parere aveti de aceasta idee exprimata in lectiune?
chiar asa sa fie Dumnezeu ca, creaza oameni si apoi I pare rau ca ia creat?
oare pana sa creeze pe om , nu stia Dumnezeu ca omul va allege sa nu asculte?
si totusi la creat, da? Dumnezeu nu a fost luat prin surprindere cand Adam si Eva au ales sa se desparta de El,
si eu nu cred intr-un Dumnezeu care, dupa ce creaza si vede ca omul nu iL,alege pe El, apoi I pare rau ca la creat, eu nu cred intr-un asa Dumnezeu ptca nu exista un asemenea Dumnezeu, lui Dumnezeu ia parut rau pt alegerea facuta de Adam si Eva, asta da, cred,
Hotărăște-te cum te cheamă că m-ai amețit de tot.
Marion, scuze pt ameteala produsa de gresala mea , se mai intampla sa scriu gresit,
cine nu greseste e un om desavarsit, eu deocamdata nu am ajuns desavarsita, astept interventia lui Dummezeu sa ma faca El, si stiu ca o va face ptca eu sunt deacord si accept.