Legile existente în vremea lui Hristos

Studiul I – Trimestrul II

Sâmbătă , 29 martie 2014

Soarele apune la ora 18:39

 

Pentru studiul din această săptămână, citește: Luca 2:1-5; Evrei 10:28; Deuteronomul 17:2-6; Leviticul 1:1-9; Luca 14:1-6; Iacov 2:8-12.

Sabat după-amiază

Textul de memorat: „Când neamurile, cu toate că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta, ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege.” (Romani 2:14)

În majoritatea culturilor, există diferite legi care funcţionează simultan: legi cu caracter general, valabile în dreptul tuturor, dar și legi locale, care sunt valabile în anumite zone mai mult decât în altele.

În timpurile Noului Testament, cel care întrebuinţa cuvântul obișnuit pentru „lege” (nomos în greacă, lex în latină și torah în ebraică) se putea referi la oricare dintre numeroasele legi existente. Deseori, numai contextul conversaţiei putea oferi un indiciu despre legea în discuţie. De aceea, pe parcursul studiilor din acest trimestru, va fi necesar să luăm întotdeauna în considerare contextul imediat pentru a identifica legea la care se face referire.

Studiul din această săptămână analizează diferitele legi care funcţionau în societatea din vremea lui Hristos și a bisericii primare, în scopul formării cadrului necesar abordării temei de bază a studiului din trimestrul acesta: Legea morală a lui Dumnezeu, Cele Zece Porunci.

Un proiect pentru inima ta

Pentru meditaţie și rugăciune

„Dumnezeu vă cheamă să renunţaţi la mândrie și încăpăţânare și să lăsaţi ca pacea Lui să stăpânească în inima voastră. Trebuie să nutriţi un spirit blând și liniștit. Purtaţi blândeţea lui Hristos cu voi în tot ce faceţi.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 4, p. 344

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Isaia 33

 
1. Vai de tine, pustiitorule, care totuşi n-ai fost pustiit; care jefuieşti, şi n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit şi tu. –
2. Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
3. Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăştie. –
4. Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.
5. Domnul este înălţat şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate.
6. Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
7. Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plâng cu amar.
8. Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.
9. Ţara jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca un pustiu; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.
10. „Acum Mă voi scula – zice Domnul – acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.
11. Aţi zămislit fân şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înşivă vă va arde de tot.
12. Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi care ard în foc.
13. Voi cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi cei de aproape, vedeţi puterea Mea!”
14. Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion; un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?”
15. Cel ce umblă în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,
16. acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.
17. Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.
18. Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: „Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?”
19. Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneţ, pe poporul cu vorbirea încâlcită, de n-o puteai înţelege, cu limba gângavă, de n-o puteai pricepe.
20. Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul ca locuinţă liniştită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată şi ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate.
21. Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pâraie late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece niciun vas puternic.
22. Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuieşte!
23. Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea.
24. Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO