Studiu suplimentar

Studiul XIII – Trimestrul I

Vineri , 28 martie 2014

Soarele apune la ora 18:37

 

Ellen G. White, Faptele apostolilor, capitolele „În ţinuturile mai depărtate” (p. 219, 220) şi „Bereea şi Atena” (p. 241, 242).

„Flăcări cad de la Dumnezeu din cer. Pământul se crapă. Armele ascunse în adâncurile lui sunt scoase afară. Flăcări nimicitoare izbucnesc din fiecare prăpastie deschisă. Chiar şi stâncile ard. A venit ziua care va arde ca un cuptor. Elementele se topesc de dogoarea mistuitoare, chiar şi pământul cu tot ce este pe el arde (Maleahi 4:1-2; 2 Petru 3:10). Suprafaţa pământului pare o masă topită – un uriaş lac de foc care clocoteşte. Este vremea judecăţii şi a pierzării oamenilor nelegiuiţi – «o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion» (Isaia 34:8).

Cel nelegiuit îşi primeşte răsplata pe pământ (Proverbele 11:31). «Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor» (Maleahi 4:1). Unii sunt distruşi într-o clipă, în timp ce alţii suferă multe zile. Toţi sunt pedepsiţi «după faptele lor».” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 672, 673

Întrebare pentru discuţie

Dietrich Bonhoeffer, care şi-a pierdut viaţa ca urmare a persecuţiei suferite pentru credinţa sa, a scris o carte celebră cu titlul Costul uceniciei. Iată mai jos câteva citate din cartea sa. Ce idei vin să confirme sau să completeze cele studiate săptămâna aceasta?

„Vechea viaţă este lăsată în urmă şi predată complet. Ucenicul este scos din siguranţa sa relativă şi este dus la o viaţă de nesiguranţă absolută (de fapt, este dus la siguranţa şi la ocrotirea absolută a părtăşiei cu Isus)…” – p. 62, 63

„Dacă vrem să-L urmăm pe Isus, trebuie să facem anumiţi paşi. Primul pas, care vine imediat după chemare, îl desprinde pe ucenic de existenţa sa anterioară.” – p. 66, 67

„Crucea este aşezată pe umerii fiecărui creştin. Prima suferinţă creştină pe care trebuie să o cunoască fiecare om este chemarea de a renunţa la tot ce îl leagă de această lume… Când cheamă pe cineva, Hristos îl cheamă să vină şi să moară.” – p. 99

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Isaia 32

 
1. Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate, şi voievozii vor cârmui cu nepărtinire.
2. Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.
3. Ochii celor ce văd nu vor mai fi legaţi, şi urechile celor ce aud vor lua aminte.
4. Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege, şi limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit.
5. Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă.
6. Căci nebunul spune nebunii, şi inima lui gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând şi să ia băutura celui însetat.
7. Armele mişelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar când pricina săracului este dreaptă.
8. Dar cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese.
9. Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvântul meu!
10. Într-un an şi câteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, şi strângerea poamelor nu va mai veni. –
11. Îngroziţi-vă, voi, cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Dezbrăcaţi-vă, dezgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale!
12. Bateţi-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumuseţea câmpiilor şi de rodnicia viilor. –
13. Pe pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.
14. Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, şi turmele vor paşte,
15. până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustiul se va preface în pământ, şi pometul va fi privit ca o pădure.
16. Atunci nepărtinirea va locui în pustiu, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomet.
17. Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.
18. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.
19. Dar pădurea va fi prăbuşită sub grindină, şi cetatea, plecată adânc.
20. Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO