Studiul VI – Trimestrul I

Luni , 3 februarie 2014

 

2. Citeşte Ioan 2:1-11 şi Matei 15:32-39. În ce mod S-a folosit Isus de dorinţele şi nevoile zilnice obişnuite ale oamenilor pentru a face ucenici şi a le transforma viaţa?

Ioan 2

1. A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo.
2. Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.
3. Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.”
4. Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”
5. Mama Lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.”
6. Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţare al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.
7. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus.
8. „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului.” Şi i-au adus:
9. Nunul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau) – a chemat pe mire
10. şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.”
11. Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.

Matei 15

32. Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”
33. Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustiul acesta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?”
34. „Câte pâini aveţi?”, i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”.
35. Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ.
36. A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.
37. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.
38. Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
39. În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.

Oamenii „simpli” au aceleaşi nevoi fizice, emoţionale şi sociale ca toţi oamenii. Ei au nevoie de hrană, au nevoie să ştie că sunt importanţi şi au nevoie de prieteni. Domnul Isus ştia aceste lucruri şi a căutat să fructifice ocaziile în care putea să ajungă la inima lor prin intermediul acestor nevoi universale.

Fie că a transformat apa în vin nefermentat de struguri, fie că a făcut predicatori din nişte pescari (Marcu 1:16-18), El era maestru la transformarea obişnuitului în extraordinar. Cei care priveau Îi puneau la îndoială calificarea în mod frecvent (Marcu 6:3) şi îşi puneau întrebări pentru lipsa de ostentaţie. Deoarece tânjeau după extraordinar, treceau cu vederea lucrurile şi faptele pe care le considerau „obişnuite” şi, în felul acesta, riscau să sufere o pierdere veşnică.

Marcu 1

16. Pe când trecea Isus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari.
17. Isus le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.”
18. Îndată, ei şi-au lăsat mrejele şi au mers după El.

Marcu 6

3. Nu este Acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?” Şi găseau o pricină de poticnire în El.

De regulă, Domnul Isus a căutat să intre în legătură cu oamenii consideraţi obişnuiţi, deoarece aceştia, nefiind înfumuraţi, erau dispuşi să se încreadă cu totul în Dumnezeu. Deseori cei care sunt încântaţi de talentele, capacităţile şi realizările lor nu simt nevoia după ceva mai mare decât ei înşişi. Şi cât de mult se înşală! Mulţi dintre contemporanii lui Hristos erau învăţaţi, aveau o poziţie socială înaltă sau avere mare, dar numele lor au fost date de mult uitării. În schimb, au rămas în amintire nişte oameni obişnuiţi – agricultori, pescari, tâmplari, păstori, olari, femei casnice, servitori – care au devenit nişte martori extraordinari pentru Hristos.

Cu toţii suntem înclinaţi să-i venerăm pe oamenii de succes şi pe cei bogaţi. În ce măsură ai această înclinaţie? Cum îţi poţi forma obiceiul de a ţine permanent cont de faptul că toţi oamenii sunt valoroşi, indiferent de statutul lor social, de renume sau de avere?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Pildele sau Proverbele lui Solomon 30

 
 
1. Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.
2. Negreşit, sunt mai prost decât oricine şi n-am pricepere de om.
3. N-am învăţat înţelepciunea şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.
4. Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? –
5. Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.
6. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. –
7. Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri înainte de moarte!
8. Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie.
9. Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu. –
10. Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat. –
11. Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvântă pe mama sa.
12. Este un neam de oameni care se crede curat şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui.
13. Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus.
14. Este un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni. –
15. Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”
16. şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!” –
17. Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur. –
18. Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe:
19. urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corăbiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată.
20. Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănâncă şi se şterge la gură, şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.” –
21. Trei lucruri fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri nu le poate suferi:
22. un rob care a început să împărăţească, un nebun care are pâine din belşug,
23. o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpâna sa. –
24. Patru vietăţi sunt mai mici pe pământ, şi totuşi din cele mai înţelepte:
25. furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara,
26. şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază locuinţa în stânci;
27. lăcustele n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;
28. păianjenul îl poţi prinde cu mâinile, şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.
29. Trei fiinţe au o ţinută frumoasă şi patru au mers măreţ:
30. leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui;
31. calul gata închingat şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. –
32. Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură:
33. căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge, şi stoarcerea mâniei dă certuri.
 
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO