duminică, 2 februarie 2014
0

Originile modeste ale Domnului Isus

 

Studiul VI – Trimestrul I

Duminică , 2 februarie 2014

 

1. Citeşte Luca 2:21-28; Marcu 6:2-4; Leviticul 12:8. Ce ne spun aceste texte biblice despre clasa socială din care a făcut parte Isus? În ce mod I-a influenţat lucrarea apartenenţa la această clasă?

Luca 2

21. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.
22. Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului –
23. după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” –
24. şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
25. Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28. Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

Marcu 6

2. Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?
3. Nu este Acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?” Şi găseau o pricină de poticnire în El.
4. Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.”

Leviticul 12

8. Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată.”

Jertfa de curăţire adusă de Iosif şi Maria era un indiciu al provenienţei lor dintr-un mediu sărac. Legea mozaică prevedea ca darul de curăţire să fie un miel sau, în cazul oamenilor nevoiaşi, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Astfel, încă de la început – de la naşterea Sa într-un staul şi darurile aduse de părinţii Săi la templu –, Domnul Isus este înfăţişat ca asumându-Şi natura umană în casa unor oameni săraci şi de rând. Totodată, dovezile arheologice par să arate că Nazaretul, cetatea în care El Şi-a petrecut copilăria, era un orăşel sărac şi neînsemnat. Şi, cu toate că meseria de tâmplar este onorabilă, ea nu Îl plasa nicidecum în rândul „elitei”.

„Părinţii lui Isus erau săraci şi depindeau de truda lor zilnică. El era obişnuit cu sărăcia, cu sacrificiul de sine şi cu lipsurile. Experienţa aceasta I-a fost de folos. În viaţa Sa de muncă nu existau clipe de lenevie care să invite ispita. Nu au existat ore lipsite de preocupare, un timp care să deschidă calea pentru legături corupătoare. Pe cât a fost cu putinţă, El a închis uşa în faţa ispititorului. Nici câştigul, nici plăcerea, nici laudele, nici mustrările nu L-au putut determina să consimtă la o faptă rea. Era înţelept în a discerne răul şi puternic pentru a-i rezista.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 72

Creatorul tuturor lucrurilor care există (vezi Ioan 1:1-3) a coborât printre oameni, luând asupra Sa natura umană şi născându-Se într-o familie destul de săracă. Care ar trebui să fie reacţia noastră în faţa acestui mare sacrificiu?

Ioan 1

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Pildele sau Proverbele lui Solomon 29

 
1. Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac. –
2. Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme. –
3. Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –
4. Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. –
5. Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. –
6. În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. –
7. Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă. –
8. Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. –
9. Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –
10. Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –
11. Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. –
12. Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi. –
13. Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi.
14. Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –
15. Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –
16. Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. –
17. Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului. –
18. Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte Legea! –
19. Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă. –
20. Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. –
21. Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. –
22. Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. –
23. Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –
24. Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic. –
25. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. –
26. Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27. Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO